Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai!

Dumnezeu grăieşte din cele cereşti, şi se aude glasul lui Dumnezeu, iar cei ce aud cuvântul lui Dumnezeu să se aşeze şi să întocmească încă o carte către cel ce este unsul României din partea Domnului Savaot.

Pace de la Tatăl şi de la Fiul şi de la Duhul Sfânt, pace regelui României! Pace de la Maica Fiului Treimii cereşti, şi pace întru sărbătoare cerească de la mai-marii cetelor cereşti, Mihail şi Gavriil! Pace şi sărbătoare în cer şi pe pământ, căci serbările cele din moşi-strămoşi va fi să-şi ia locul lor, iar fiii bisericii fi-va să se întoarcă cu faţa spre părinţi, după cum, apoi, părinţii se vor întoarce cu faţa spre fiii lor. România, cea întâi chemată între neamuri, fi-va întâia între popoarele pământului, căci ea s-a născut odată cu Domnul Iisus Hristos, şi dacă ea s-a născut atunci, a fost apoi încreştinată de cel întâi chemat între apostoli, căci apostolul Andrei a venit şi a botezat-o pe România încă de când era în scutece, şi a fost creştină şi a fost ortodoxă România; de la naşterea ei a fost creştină, şi nu poate Domnul să uite pruncia ei şi cămaşa ei cea dintâi, şi nu poate să uite Dumnezeu podoabele cu care a fost înveşmântată România, fiindcă de sub glia ei cea sfântă, tot cerul României strigă la Domnul şi spune:„Doamne, până când ca să răscumperi pe cei ce stau la temelia acestui neam sfânt?“.

Şi iată ce spun cei mari ai României, cei buni şi mari şi sfinţi, care o ţin pe România pe jertfa lor şi pe credinţa lor, care a fost piatra bisericii cea din moşi-strămoşi. Ridică strigare regii cei dintâi şi cei de pe urmă şi toţi voievozii cei sfinţi, care laolaltă se numesc cerul cel sfânt al României; ridică rugă pentru România şi se uită ca să vadă venind şi stând pe regele cel mic, pe unsul cel din vremea aceasta, pe cel ce va plini biruinţa şi gloria României. Şi iată ce spune strămoşul şi bunicul: „Regele României să aibă înfăţişarea cea după chip a lui Iisus Hristos, precum strămoşii lui cei buni au avut chipul bărbatului împlinit, după cum scrie în Scripturi. Regele este sfânt lui Dumnezeu, iar înfăţişarea lui şi faţa lui să fie după chipul cel din moşi-strămoşi, în faţa căruia să se plece cu cuvioşie tot fiul neamului său“. Amin.

Cuvântul lui Dumnezeu stă cu tine în sfat, rege al României, căci cerul sfânt se uită şi aşteaptă ca să vadă gloria care va ieşi de la tine întru numele Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu întocmeşte carte cerească şi vorbeşte cu tine, Mihail al României. Aşteaptă moşul şi strămoşul tău să-ţi vadă slava şi puterea pe care o ai dată, dar puterea sfântului Domnului lucrează prin chipul cel purtat de moşii şi strămoşii cei sfinţi. Lasă-ţi podoaba cea sfântă să-ţi înveşmânteze faţa, că mare putere are această lege sfântă. Vine vremea cea mare, căci Eu lucrez la ea, lucrez după planul Meu, şi vai, sunt departe planurile oamenilor de planurile Domnului! Eu lucrez prin cuvânt în România, şi nu va fi făptură pe pământ care să nu se plece sub această lucrătură care lucrează din cer peste România, şi nu va fi neam care să nu-ţi cânte slava ta care este de la Mine, căci vei fi un rege sfânt, şi cine se va împotrivi planului Meu?

Ai grijă, iubitul Meu, fereşte-te de lupi, căci lupii au luat acum haină peste haină şi dau târcoale lucrăturii cea din cer. Fii mare cu Mine, că pielea de lup va fi vădită de sub mantia care o acoperă pe ea. Fii tare cu Mine, că nu mai vede Domnul credinţă pe pământ, iar Eu aşa am grăit prin prooroci: «Cel care cunoaşte căile Mele şi nu umblă pe ele, acela să nu vorbească despre Dumnezeu». Aşa am grăit, şi iată, cei ce lucrează fărădelege nu iau în inimă această profeţie, şi se ascund sub mantie de miel, şi vai, făptura Mea nu ştie să deosebească stânga de dreapta sa! Dar Eu sunt Dumnezeu, şi iată ce fac în zilele acestea, căci M-am aşezat să dobor cele şubrede şi să întăresc curăţenia şi sfinţenia peste făptura Mea. Vin să curăţ şi să albesc şi să despecetluiesc izvoarele vieţii şi să rostesc apoi prin servii Mei şi să arăt: „Iată calea, şi cel ce înviază să meargă pe ea“.

O, voiesc să aşez pe piatră numele tău, căci aşa ţi-am vestit Eu ţie, şi voi rosti apoi din vârful ei numele regelui României. Aşa am grăit, şi aceste cuvinte mărturisesc pe pământ, pentru că Eu am fost împlinitor întru cei slabi şi mici ai Mei şi ai tăi, căci aceştia care dau trup cuvântului Meu sunt ai Mei şi ai tăi, căci Eu le sunt lor Dumnezeu, iar tu eşti unsul cel de la Mine şi eşti regele lor. Fii înţelept, căci Eu voi aşeza pe piatră numele tău. Fii credincios. Eu sunt. Domnul este numele Meu, şi lucrez ca să-ţi gătesc venirea.

Cei ce stau pe scaunul bisericii Mele au început să-şi arate dinţii şi ar voi să stârpească această lucrătură şi ar dori să-l pună jos pe cel ce a împlinit porunca cea din cer de a aşezat după lege piatra de temelie a începutului cel nou care vine din ceruri peste pământ şi să fie precum în cer aşa şi pe pământ, după cum a fost făgăduinţa Mea. Şi se va numi această lucrătură munte ceresc, munte de taină cerească, şi din acest munte vor curge fericirile cele scrise în Scripturi peste cei ce vor fi numiţi fericiţi, şi se va numi muntele fericirilor care vin cu Domnul şi cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, aşa precum au spus proorocii în veacurile Mele.

Această piatră ridicată prin cuvânt şi din poruncă cerească, va sta înaintea ta, rege al României, căci Eu aşa am grăit, şi ţi-am vestit din vreme. Iată, pun înaintea ta această piatră şi voi depărta apoi fărădelegea şi nedreptatea din pământul celor vii, căci România va rămâne veşnic înaintea Mea şi a ta, Mihail al României Domnului.

Eu sunt cu tine şi te port pe umerii Mei, căci Eu sunt Domnul plinirii făgăduinţelor cereşti. Ridică-te spre Mine şi rosteşte rugă pentru cei pe care-i am în faţa Mea, în faţa cuvântului Meu, căci s-au ridicat martori nedrepţi asupra lor şi nedreptatea a minţit sieşi, şi s-au ridicat cu teamă împotriva adevărului Meu cei ce stăpânesc cu nepăsare peste turma Mea. Roagă-te să se înmulţească sarea, şi se va înmulţi, căci nu mai este sare pe pământ. Puţină sare mai are Domnul pe pământ, iubitul Meu. Ridică mâinile spre Mine şi cere, şi va fi sare pe pământ, şi va fi bună de sărat, şi se vor întări oasele cele şubrede ale fiilor cei bineplăcuţi cu inima lor şi cu duhul lor. Eu lucrez din zori şi până în zori, lucrez în calea ta şi lucrez peste aceşti micuţi ai Mei, căci răutatea şi necredinţa mai-marilor legii izbeşte cu gând să-Mi fărâme corabia cea lucrată prin cuvântul cel vestit din cer. România este corabia salvării făpturii Mele şi din ea vor curge raze şi lumini şi izbăvire şi cer nou şi pământ nou, aşa cum am făgăduit Eu, Dumnezeu.

Îmi întind pacea Mea peste tine şi peste toată casa ta, Mihail al României. Pace ţie, iubitul Meu, unsul Meu, căci cine poate şterge ungerea pe care o ai de la Dumnezeu? Pace şi lege sfântă şi chip după chipul cel din strămoşi, cel din părinţi cereşti, după chipul Fiului lui Dumnezeu, din neam în neam până la tine. Ia sulul care stă sub piatra începutului cel nou, ia-l şi desfă-l din nou, şi te găteşte în această oglindă, şi vom intra pe poarta cea binecuvântată, care a luat fiinţă după planul lui Dumnezeu.

Dumnezeu Tatăl, Cel ce este întru Fiul şi întru Duhul Sfânt al Treimii cereşti, să fie cu regele României şi cu fiii ei cei binecuvântaţi din care va răsări poporul cel nou care va lucra biruinţa Domnului!

Pace ţie, Mihail al României Domnului! Amin, amin, amin.

13-11-1992

Comunismul pe scurt, văzut de Georgelis Je-moi!!!

La o postare a mea pe FB, în care-i ”blagosloveam” pe oligofrenii ce susțin cu tărie ineptă, că MS Regele MIHAI a plecat pe 3 ianuarie 1948 cu două vagoane de tren  încărcate cu aur, și nu cele patru autoturisme pe care comuniștii au fost de acord să i le lase, discuțiile au devenit destul de aprinse!

Îmi permit  să postez aici,  comentariul făcut de Georgelis Je-moi (Patriarhul Pieței Universității cum îi spunem noi) într-un dialog cu un alt ”conversator”, în care face o ”superbă” descriere a comunismului!

”Eu stiu o poveste din sursa, care iti va arata ce insemnau vremurile anilor '50 !
Mama, fie-i tarana usoara, avea o vecina, doamna Merisor. Sotul acestei doamne avea origine nesanatoasa (burghezo- mosiereasca) si la un moment dat, dupa ce un "binevoitor" a facut o plangere ca domnul Merisor tipareste manifeste anticomuniste si unelteste impotriva regimului comunist, la usa lui a aparut o echipa de securisti, care au intors casa pe dos si bineinteles, n-au gasit nimic ! 

Tocmai cand se pregateau sa plece, unuia din comisie i-a venit ideea "geniala" si se indreapta direct catre aparatul de radio, il porneste si aparatul incepe sa "cante" pe Europa Libera ! Evrika ! L-au prins ! Stii cat a fost condamnat pentru aceasta fapta criminala domnul Merisor ? A fost condamnat la 17 ani de puscarie, din care a facut 15 ani. Si te rog, crede-ma dragule ca pe vremea aia puscarie nu insemna ceea ce vedem azi a fi puscarie! Pe vremea aia "drepturile omului" erau reduse la un singur drept al omului -> Dreptul la moarte!
Asa ca las-o mai domol rogu-te cu iesitul in strada, pentru ca habar n-ai ce a insemnat drama comunista ! Pentru ca n-a fost numai un sistem, ci si o mare drama a omenirii !
Si ca sa-ti dau un singur exemplu de drama, vreau sa-ti spun ca atunci cand am vazut daramarea zidului dramatic al Berlinului, am fost toata ziua aceea cu ochii in lacrimi, stiind cate drame a insemnat acea rusine ridicata de comunisti.
Pentru ca de fapt, asta a insemnat comunismul ! Ridicarea de ziduri !
Au ridicat ziduri intre tari, au ridicat ziduri intre clase sociale, au ridicat ziduri intre vecini, ai ridicat ziduri intre rude apropiate !
Comunism = Ziduri ! Garduri si sarma ghimpata ! ”

Cum au reușit Principele CAROL și Petre Mavrogheni să redreseze România!

După criza dinastică din 1871, noul guvern conservator condus de Lascăr Catargiu nu întârzie să ia măsuri urgente pentru redresarea economică și financiară a țării.
Ministrul de finanțe Petre Mavrogheni - considerat în literatura de specialitate drept cel mai bun ministru de finanțe al României din toate timpurile -, după ce constată că rezervele statului sunt nule și că datoria publică este imensă, declanșează un program inteligent de reforme fiscale, a cărui particularitate șochează prin temeritatea sa: împrumutul lansat pe piață a fost realizat în întregime în țară (la fel a făcut și C.P.Tăriceanu), fără a apela la noi credite externe.

Relaxând presiunea crizei financiare a țării, Mavrogheni are un nou spațiu de manevră în procesul de atragere a resurselor și aplică fulgerător monopolul tutunului, al timbrului și al licenței băuturilor alcoolice, concomitent cu ridicarea impozitului funciar. În doi ani România era redresată financiar și oferea condiții sănătoase pentru relansarea economică.
De cealaltă parte, Principele Carol forțează programul de construcții feroviare, inaugurând mai multe linii, dezvoltând rețeaua podurilor metalice și a drumurilor interurbane, precum și amenajarea docurilor fluviale.
Rapiditatea cu care s-au aplicat aceste măsuri, își are explicația în doi factori esențiali: moralitatea exemplară a guvernului Lascăr Catargiu, mai ales faptul că a blocat corupția și afacerile oneroase pe seama statului.  și metoda angajării unor mari firme străine, precum și a capitalului occidental, în realizarea proiectelor de infrastructură și organizare industrială a țării.
Atât timp cât domnitorul german și guvernanții de modă germană au deținut puterea, corupția în afaceri cu marile companii a fost extrem de redusă.

“10 MAI” DE V. ALECSANDRI. ÎNTREITĂ MĂREŢIE NAŢIONALĂ

A venit din munţi un vultur/Şi ne-a zis: — „Români Eroi,
Ştiu un prinţ viteaz şi tânăr/Ce-ar veni cu drag la voi.
Dacă-l vreţi vi-l dau ca Vodă”./Noi cu toţii: — „Să ni-l dai”.
Şi ne-a dat pe Vodă CAROL,/Într-o zi de 10 Mai.

Şi-a venit vulturul iară,/Şi ne-a zis: — „Popor Român,
Eşti viteaz, de ce mai suferi/Jugul unui neam păgân?
Fă-te liber, dezrobeşte-ţi/Mândra ţară care-o ai”.
Şi noi liberi ne făcurăm/Într-o zi de 10 Mai.

Vulturul venit-a iarăşi/Şi ne-a spus: „Popor Român,
Aţi luptat cumplit la Plevna/Duşi în foc de-al vostru Domn.
Vrednic e să-l faceţi Rege,/Într-o ţară ca în rai”.
Şi noi rege îl făcurăm/Tot în zi de 10 Mai.

Zece Mai ne-a fi de-a pururi/Sfântă zi, căci ea ne-a dat
Domn puternic ţării noastre/Libertate şi Regat.
Ridicaţi cu toţii glasul/De prin şesuri, de prin plai,
Să trăiască România/Ura! pentru 10 Mai!

Valeriu Stoica - un KGB-ist notoriu!!!

           Întruna din cărțile dlui Liviu Vălenaș ”MEMORIALUL APOCALIPSEI” (România între anii 1940-1948), am găsit printre altele, discuția pe care autorul a purtat-o cu Dan Amedeu Lăzărescu! Dl Vălenaș, în afara dialogului a avut inspirația să publice și câteva scrisori ale bătrânului liberal!

Am hotărât că nu este lipsit de interes pt a supune atenției o mică scrisorică, în care dl.Lăzărescu îl caracterizează dur pe fostul președinte al PNL (actualul avocat al partidului băsist), Valeriu Stoica!
Redau scrisoarea integral:

București, 31 mai 2002

Stimate Domnule Liviu Vălenaș, 

       

             Vă trimit studiile mele și ale regretatului meu coleg de la liceul ”Spiru Haret”, între anii 1929-1937, decedat la Paris după o lungă suferință. Întreaga Dvs. lucrare, este un act deosebit de impostant față de analfabetismul gregar care domnește de 12 ani în România, stat-tampon între capitalism și comunism, dar manevrat de KGB, prin conducătorii partidelor de la guvern și opoziție (Valeriu Stoica notoriu!).

            Celelalte pagini le țin eventual la dispoziția editurii din București dacă așa cum am înțeles apare aici.

            

         Cu deosebită prețuire

                                            Dan Amedeu Lăzărescu

ASR Prinţul Carol Mircea Grigore de România ???

 The Telegraph - 09 Feb 2006

ASR Prinţul Carol de România, care a murit la 86 de ani, a petrecut o mare parte din viaţă în încercarea de a dovedi legitimitatea sa.Paternitate sa nu a fost niciodată la îndoială. El a fost fiul Prinţul Carol de România (mai târziu regele Carol al II-lea) şi Marie Jeanne (Zizi) Lambrino, o fată română aristocratică, cu care viitorul rege s-a căsătorit încălcând normele Casei Regale.Naşterea lui Carol, a cauzat probleme grave. Tatăl său a fost cel mai mare fiu şi moştenitor al regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria (fiica ducelui de Edinburgh - Duce mai târziu de Saxa-Coburg - şi, astfel, o nepoata a reginei Victoria). Prinţul moştenitor a fost frumos si inteligent, dar nu fără un element de instabilitate în caracterul lui. El a fost, de asemenea, extrem de sexuat, unii cred că el a suferit de Satyriasis. 
Acestea sunt urmări ale instruirii de către un tutore elveţian cu simpatii socialiste, acesta semănând îndoieli în mintea tânărului prinț, cu privire la meritele vieţii regale. Manifestând o dragoste nebună pentru Zizi, el a trecut graniţa cu Rusia de la Iaşi, astfel părăsindu-și unitatea pe care o comanda, o infracţiune pedepsită cu moartea. Cei doi s-au căsătorit la Odessa, pe 14 septembrie 1918. Mama Prinţului moştenitor, regina Maria, a descris criza ca "o tragedie de familie uimitoare, care ne-a lovit brusc, o lovitură uimitoare pentru care am fost în întregime nepregătiţi".O săptămână mai târziu, regina Maria l-a vizitat pe prinţul moştenitor închis într-o mănăstire, în timp ce mireasa sa întors la Iaşi. Apoi, Regele Ferdinand forţat anularea căsătoriei în ianuarie 1919 la Bucureşti. Dar Carol a rămas ataşat de Zizi, care asteapta un copil. Când este presat să se alăture regimentului său, a renunţat la drepturile sale la tron ​​"pentru mine si mostenitorii mei, precum şi", făcând acest anunţ pe 1 august 1919. Regina Maria şi Carol au  forțat-o pe Zizi să părăsească țara, şi la Crăciun, regina a obținut promisiunea lui Carol că va renunţa la Zizi total.La data de 08 ianuarie 1920, fiul lui s-a născut în Bucureşti, înregistrându-l cu numele Mircea Grigore Carol Lambrino, numele folosit pentru în toată viaţa sa timpurie. Că numele tatălui nu a fost pus pe certificatul său de naştere, a fost "un alt pericol depăşit".  Într-o zi prinţul moştenitor i-a scris lui Zizi că în curând, o să fie din nou "o famile unită". Prințul a fost apoi trimis într-o croazieră de opt luni să se ”răcorească”.Din moment ce căsătoria a fost legală, şi anularea nu s-a publicat până la 23 aprilie 1919, naşterea copilului fiind în perioada de 300 zile, a permis legitimitatea. Din această zi, diferite ramuri ale familiei, și-au pus întrebarea dacă anularea căsătoriei a fost legală şi dacă au drepturi care decurg din Principele Carol. Realitatea a fost că el a fost exclus din familia regală română.
Prinţul moştenitor nu și-a mai văzut soția, nici nu și-a vizitat fiul său nou-născut, fapt pentru care Zizi nu l-a iertat. Băiatul a pretins mai târziu că l-a văzut pe tatăl său doar o singură dată, când avea cinci ani. Prinţul moştenitor și-a reluat poziţia sa ca moştenitor la tron, în timp ce copilul şi mama lui au fost expulzați la Paris, Zizi cerând să-i fie returnate bijuteriile familiei sau o indemnizaţie, pentru a nu se mai întoarce în România.
În 1926, Zizi s-a luptat să obțină suma de 10 milioane de franci în instanţele de la Paris, ca daune pentru ”durerea” suportată din cauza divorţului. Pentru a-și sprijini fiul, ea și-a reluat viaţa de dansatoare, în timp ce el a fost educat la Academie des Beaux Arts, el pictând peisaje şi mai târziu propriile cărţi de Crăciun.Între timp, prinţul moştenitor căsătorit cu prinţesa Elena a Greciei, a avut un al doilea fiu, în prezent regele Mihai, numai că a părăsit-o și pe aceasta pentru Elena (Magda) Lupescu, provocând  în continuare o criză în Casa Regală Română. Atunci când Regele Ferdinand a murit, tânărul Mihai a devenit Rege, domnind între 1927 - 1930, după care tatăț său Regele Carol, i-a luat locul până în 1940, când a dat înapoi tronul ​​fiului său, acest fiind în cele din urmă alungaţi din România în anul 1947.
Atunci când comuniştii au preluat puterea, mica bursă  trimisă lui Zizi a încetat. În 1945, Carol Mircea Grigore a călătorit în Brazilia apelând la tatăl său pentru fonduri, dar i-a fost interzis să-l vadă. Zizi în cele din urmă a murit în secţia de caritate a unui spital Paris, în martie 1953, Carol Mircea Grigore, cerându-i în zadar tatălui său bani să o îngroape. În termen de o lună de la moarte lui Zizi Lambrino, ex-regele Carol a murit în Portugalia.
.......După moartea tatălui său, Carol a început lupta pentru a stabili legitimitatea sa, câștigând acţiuni în instanţă în Portugalia în 1955, şi din nou la Paris în 1957. El şi-a asumat titlul de Prinţ din România, deşi România era sub regimul comunist.Prințul Carol, s-a stabilit în Marea Britanie, luând un contract de leasing de 21 de ani în 1961, la tarife avantajoase pe Upton casa de la Poole, Dorset, care fusese lăsat să profit local, de către fostul ministru conservator Domnul Llewellin.Dar au existat probleme financiare nesfârşite, ameninţări de evacuare, grădinarul refuzând să muncească, deoarece nu a fost plătit timp de 26 de săptămâni, având facturi alimentare neplătite  de mai multe sute de lire sterline. În 1964, principelui Carol, i-au fost acordate scrisori de administrare a proprietății tatălui său, în limba engleză în valoare de £ 5,922. Curând după aceea, mass-media a decis că el era un om bogat, cu diferite estimări cu privire la averea nou moştenită .
Nu a fost vorba de proprietatea de pe Riviera franceză, deşi tot ceea ce părea să rămână a fost o vilă de la Nisa. În 1964 el a cumpărat casa de la Winterfold Cranleigh, Surrey, pentru  £ 100.000. În iunie 1965 aceste două case au fost percheziționate de poliţie şi de câini după un sfat-off, care căutau un hoț (Ronnie Biggs) care spărsese un tren și bănuiau că ar putea fi ascuns acolo: nu era.Mai târziu, Prinţul a vândut centuri decorative la modă în Hampstead, folosind coroana română ca marcă a sa. .....Prințul Carol a fost căsătorit de trei ori, în primul rând la Paris, în 1944, la Hélène Nagavitzine. Fiul lor Paul, născut în 1948, a fost educat la Gordonstoun şi Millfield, şi a scris mai târziu o biografie a bunicului său, Regele Carol.Prinţul şi Hélène s-au separat la începutul anilor 1950, ea a continuat să cânte roluri principale în operele lui Mozart şi Puccini la Paris, sub numele de Pastor Lena. Ei au divorţat în 1960, şi curând după aceea, Lena se plângea la avocaţii săi şi la presă, că nu-l putea avea pe fiul ei conform promisiunii, timp de opt zile în vacanţă de Crăciun. Ea a declarat că el duce o viaţă normală ,"departe de aceste vise de drepturi de autor. Asta a stricat căsnicia mea cu tatăl său".În 1960, Carol s-a căsătorit cu Jeanne Williams la Nashville, Tennessee, cu care a avut un fiu  Alexandru, născut în 1961 şi educat la Ampleforth. În 1970, Carol şi soţia sa au fost două în afară de viaţă, şi în 1975 au existat lupte juridice asupra custodia fiului lor. Ei au divorţat în 1977 şi în 1984 s-a căsătorit cu doamna Antonia Ropner, fiica generalului-maior Edward Colville si o nepoata a reginei taciturn, fostul secretar de presă, comandant Sir Richard Colville.La sfirsitul Principele Carol şi soţia sa au locuit în Fulham, cu mai multe pisici si un teckel numit Otto von Habsburg.În 2003, după un proces lung, o instanţă român a recunoscut legitimitatea Principelui Carol şi certificatul său de naştere a fost modificat în consecinţă. Fostul rege Mihai a contestat decizia, Curtea Supremă de Justiţie română urmând să se pronunţe asupra recursului său.Nu cu mult timp înainte de a muri, Principele Carol a vizitat România pentru a vedea dacă există posibilitatea de recuperarea a unor proprietăţi ale tatălui său.Principele Carol, care a murit pe 27 ianuarie, a supravieţuit celei de-a treia soţii. Dorinţa sa a fost să fie îngropat lângă regele Carol, ale cărui rămăşiţe au fost returnate la Bucureşti în 2003.

Continuarea relaţiei. A doua renunţare la tron!

Continuarea relaţiei. A doua renunţare la tron

Carol şi Zizi continuau să comunice prin intermediul scrisorilor. Demersurile făcute de familia regală şi de oamenii politici pentru a-i despărţi pe cei doi nu au reuşit. Pe 8 ianuarie 1919, Tribunalul Ilfov a anulat căsătoria pentru nerespectarea unor cerinţe de ordin formal ^[11], dar Carol şi Zizi continuau să trăiască împreună, regele primind zilnic note informative cu privire la situaţia celor doi. În următoarea perioadă, familia regală a încercat prin mai multe mijloace să îi ţină despărţiţi, însă Carol a refuzat constant să fie trimis la călătorii în străinătate ^[12] pentru a fi îndepărtat de soţia sa. La presiunile lui Ionel Brătianu şi ale mamei sale, Carol s-a văzut nevoit să plece din nou pe front alături de regimentul său, deoarecele trupele maghiare reluaseră focul împotriva trupelor române staţionate în munţii Apuseni.

În acest context s-a produs a doua renunţare a lui Carol la prerogativele sale de moştenitor al Coroanei. Astfel, pe 1 august1919, principele a redactat două scrisori, una pentru Zizi Lambrino, în care se recunoştea soţul ei şi părintele copilului pe care îl poartă în pântece ^[13], şi una pentru tatăl său, prin care îl anunţa de decizia luată ^[14].

După încheierea ostilităţilor, lui Carol nu i s-a mai permis să revină la Bucureşti, din noiembrie fiindu-i stabilit un domiciliu obligatoriu la Bistriţa ^[15]. Aici, asupra principelui s-au făcut numeroase presiuni să renunţe la intrasingenţa sa cu privire la acest subiect şi, cunoscându-i-se înclinaţiile şi capriciile, s-au organizat partide de vânătoare, defilări de trupe, petreceri, precum şi diferite aventuri sentimentale, toate menite a-l face să uite de Zizi Lambrino. Astfel, la Bistriţa a fost trimisă Marie Martini, o elevă de la azilul „Elena Doamna” cu care Carol avusese o relaţie înainte de căsătoria cu Zizi. Marie a născut şi un fiu cu numele de Silviu, care a fost recunoscut de principe ^[16]. Colonelul Nicolae Condeescu s-a ocupat ca acest lucru să nu fie aflat de opinia publică, iar Marie să păstreze discreţia. În cele din urmă, Marie se va căsători cu Leonescu, un şef de gară, care a primit o importantă sumă de bani pentru a ţine secretă paternitatea micului Silviu ^[17]. Manevrele puse la cale de Curtea Regală au reuşit. Într-o discuţie din 5 ianuarie 1920 cu Nicolae Iorga şi Alexandru Vaida-Voevod, Carol a promis o „revenire solemnă” asupra deciziei luate la 1 august 1919 ^[18].

Pe 8 ianuarie 1920, Zizi Lambrino a dat naştere unui copil, botezat Mircea Grigore ^[19], după care a recurs la şantaj, dând publicităţii scrisoarea prin care Carol se recunoştea părintele copilului şi soţul ei. În cele din urmă, pe 20 februarie 1920, principele îi cere lui Ferdinand să considere „ca nulă şi neavenită scrisoarea pe care am trimis-o Majestăţii voastre la 1 august” şi „în conformitate cu spiritul Constituţiei şi al legilor noastre de familie, mă devotez serviciului ţării şi al Majestăţii voastre”^[20].

Relaţia Prințului Carol cu Zizi Lambrino. Anularea căsătoriei!

Prima renunţare la tron a principelui Carol a survenit în plină campanie de război. De altfel, acesta îşi manifestase în dese rânduri scepticismul cu privire la viitorul instituţiei monarhice din România: „Ştiu bine că în 20 de ani România, ca toate celelalte ţări, va fi republicană, atunci de ce să fiu împiedicat să îmi trăiesc viaţa aşa cum vreau” ^[1]! La 27 august 1918, principele moştenitor a părăsit, deghizat în uniformă de ofiţer rus, unitatea militară de la Târgu-Neamţ pe care o conducea onorific. Pe 31 august, acesta s-a căsătorit la Odessa cu Ioana Lambrino, cunoscută sub numele de Zizi.

Prin acest fapt, principele Carol încălcase două principii fundamentale: acela de a nu se căsători cu persoane care nu aparţin unei familii domnitoare şi acela de a nu dezerta dintr-o unitate militară. Carol îl anunţă pe tatăl său despre căsătorie printr-o telegramă, precum şi despre faptul că renunţă la calitatea sa de moştenitor ^[2]. După ce a primit telegrama, Ferdinand l-a trimis pe colonelul Ernest Baliff la Odessa cu misiunea de a-l convinge pe tânărul principe să se întoarcă în ţară ^[3] şi cu o scrisoare din partea lui Alexandru Marghiloman, preşedintele Consiliului de miniştri, în care era ameninţat cu posibilele repercursiuni ale actelor sale ^[4]. Deşi Carol a acceptat să se întoarcă în ţară, el nu s-a arătat dispus să renunţe la căsătorie.

În faţa acestor fapte, regele Ferdinand a decis să se consulte cu oamenii politici pentru a adopta o decizie în această privinţă. Poziţia lui Ionel Brătianu a fost că principele „nu era încă matur” şi trebuia să i se dea timp „pentru a se coace la minte” ^[5]. În schimb, Alexandru Averescu a declarat regelui că tânărul principe nu avea „nici o calitate pentru domnie” ^[6]. Generalul a relatat că la 29 octombrie 1916, când a primit ordinul să se retragă din faţa trupelor de ocupaţie, Carol a rămas să petreacă până la ora 2 noaptea, astfel că inamicul ajunsese la doar 20 de kilometri de locul unde afla principele moştenitor.

Pentru a discuta problema părăsirii unităţii militare, regele a convocat un „consiliu al generalilor”, la care au luat parte Constantin Hârjeu, Constantin Coandă, Arthur Văitoianu şi Eremia Grigorescu. Aceştia s-au pronunţat că „numai Majestatea sa poate decide asupra interpretărilor ce se pot face pentru încălcări de regulamente militare de către un membru al familiei regale” ^[7]. După aceste consfătuiri, Ferdinand a hotărât să îl trimită pe Carol la mănăstirea Horaiţa din judeţul Neamţ, unde nu va putea să părăsească incinta lăcaşului de cult ^[8]. În acest timp, Casa Regală şi guvernul au făcut puternice presiuni pentru a o determina pe Zizi Lambrino să renunţe la mariaj în schimbul unei anumite sume de bani, însă aceasta a refuzat ţinând să devină „Zizi de Hohenzollern” ^[9]. După îndelungi insistenţe, Carol a acceptat pe 29 octombrie să declare în scris că nu se opune anulării actului de căsătorie încheiat la Odessa, iar regele a hotărât amnistierea fiului său ^[10].

Codicil la testamentul regelui Ferdinand I

(11 ianuarie 1926)

A voit Domnul să încerce ţara, pe mine şi pe Regină cu o mare durere, prin renunţarea la tron a Principelui Carol. Până la sfârşitul vieţii nu se va şterge din inima mea jalea care m-a cuprins când m-am văzut silit să iau act de această hotărâre a primului meu născut, constatând că din nenorocire această măsură o impuneau de interesele Statului şi ale Coroanei, care în orice împrejurare am înţeles să mă stăpânească.

Schimbarea astfel făcută în moştenirea tronului şi în familia regală, prin noua situaţie a fiului meu Carol, mă obligă să aduc următoarele modificări şi adaosuri la testamentul meu mai sus-scris.

Anulez dispoziţia cuprinsă în acest testament prin care lăsam fiului meu Carol toată cotitatea disponibilă şi hotărârea de a cuprinde în partea sa de moştenire întreaga moşie Sinaia – Predeal împreună cu castelul Peleş şi celelalte castele, clădiri şi stabilimente, cu sarcinile prevăzute în acest testament pentru Castelul Pelişor, precum anulez şi legatul “caselor şi clădirilor din Bucureşti absolut necesare”.

Hotărăsc ca toată această cotitate disponibilă, atât imobilele de pe Valea Prahovei, cu sarcinile prevăzute, ca şi cele din Bucureşti, care sunt absolut necesare viitorului rege, să revină urmaşului meu pe tronul României din familia mea, iar în timpul minorităţii sale să se bucure de folosinţa şi de veniturile lor iubita mea soţie Regina Maria.

Voiesc ca partea rezervatară ce se cuvine fiului meu Carol, s-o primească în bani şi în efecte.

Luând aceste noi dispoziţii potrivit dorinţei ce întotdeauna am avut de a spori mijloacele noului Rege al României, rog Cerul ca să ajute pe iubitul meu fiu Carol în noua viaţă ce singur şi împotriva voinţei noastre şi-a ales-o şi să facă urmările acestei alegeri cât mai uşoare pentru el şi pentru ţară.

Făcut la Bucureşti în unsprezece ianuarie una mie nouă sute douăzeci şi şase, scris şi iscălit cu propria mea mână.

  FERDINAND

 “Monitorul oficial”, din 22 iulie 1927

Testamentul regelui Ferdinand I

(2 iunie 1925)

În urma boalei de care cu vrerea lui Dumnezeu şi prin bunele îngrijiri ale medicilor noştri am scăpat cu bine, socotit-am de a mea datorie să-mi aşez dispoziţiile mele testamentare.

Luând hotărârile din urmă şi gândindu-mă la sfârşitul vieţii mele, îndreptez către Atotputernicul prinosul recunoştinţei mele că mi-a îngăduit să-mi consacru munca poporului român, a cărui propăşire a fost, fără preget şi fără încetare, scopul vieţii mele. Neuitatul şi înţeleptul meu unchi, Regele Carol I, în lunga şi slăvita sa domnie a întemeiat puternic şi sănătos noul stat al României, dezvoltând minunatele însuşiri de muncă şi de progres ale poporului ei, redeştepând şi organizând în glorioasa ei armată străbunile virtuţi ostăşeşti ale neamului ei. Rezemat pe aceste virtuţi, la rândul meu am putut desăvârşi opera naţională şi am aflat în clipele celor mai hotărâtoare împrejurări credinţa neclintită şi eroismul neţărmurit al oştirii de care mă simt legat din adâncul sufletului.

A vrut astfel pronia cerească să nu lase fără rod domnia mea şi a dat dragostei mele de neam cea mai scumpă şi sfântă răsplată. Ridic până la ultima suflare ruga mea fierbinte ca să binecuvânteze şi în viitor soarta poporului român şi să hărăzească iubitului meu fiu, viitorul rege al României întregite, ajutor ceresc, ca la rândul său să întărească şi să sporească moştenirea naţională, unind tot mai strâns puterile şi însuşirile românilor din toate ţinuturile şi din toate straturile sociale.

Cu inimă de părinte îndemn pe Carol să nu înceteze în orice clipă şi în orice împrejurare de a-şi închina toate puterile neamului şi statului în a căror slujbă îi este hotărât să trăiască. Multe şi grele sunt grijile domnitorului în truda neîncetată în serviciul statului, ele se stăpânesc însă prin simţul datoriei şi al jertfei de sine; iar în faţa greutăţilor, binecuvântarea lui Dumnezeu şi ajutorul sfetnicilor celor buni nu vor lipsi, precum nu mi-au lipsit în vremea domniei mele. Către aceşti sfetnici îmi îndreptez astăzi gândul recunoscător şi mulţumesc bunătăţii divine care mi-a îngăduit să pot preţui, neasemuit ajutor pentru suveran, sfatul celor credincioşi şi destoinici.

Dar mai presus de alţii recunoştinţa mea merge către aceea care mi-a fost tovarăşă nedespărţită şi sprijin prin sfat şi credinţă în toate vremurile şi în toate împrejurările. Dragostea ei de ţară şi inima ei de mumă îi însufleţi puteri noi pentru a-şi urma şi în viitor binefăcătoarea ei solicitudine. Sunt convins că uniţi în iubire frăţească copiii noştri o vor înconjura şi vor păstra legăturile scumpe care au făcut fericirea vieţii noastre, precum nu mă îndoiesc că poporul meu va avea pentru scumpa mea soţie şi după trecerea mea din viaţă aceeaşi dragoste neschimbată.

Rog a se lăsa ca reşedinţă soţiei mele, Regina Maria, Palatul de la Cotroceni; iar Castelul Pelişor de la Sinaia, împreună cu Casa pentru oaspeţi (Cavalierhaus) şi dependinţele ce ţin de Castelul Pelişor (locuinţa personalului, garajurile şi grajdurile) – hotărăsc a rămâne în folosinţa soţiei mele cât timp va trăi. Regina Maria va dispune după a sa voinţă de mobilele din Palatul Cotroceni şi din Castelul Pelişor.

Întreţinerea acestor reşedinţe este în sarcina succesorului meu la tron.

În privinţa părţilor cuvenite copiilor mei hotărăsc astfel:

Fiului meu Carol, Principele moştenitor al României, ca urmaş al meu pe tron îi las, pe lângă partea lui rezervatară, toată cotitatea disponibilă şi hotărăsc să aibă în partea sa de moştenire întreaga moşie Sinaia-Predeal împreună cu Castelul Peleş şi celelalte castele, clădiri şi stabilimente, cu sarcinile prevăzute în acest testament pentru Castelul Pelişor. Îi mai las casele şi clădirile din Bucureşti care sunt absolut necesare. Totodată el va fi dator să plătească legatele prevăzute pentru binefaceri.

Fiului meu Principele Nicolae al României îi las moşia Broşteni din Valea Bistriţei Moldoveneşti şi casele din Bucureşti din strada Imperială cu tot locul lor, unde se află acum Adminstraţia Domeniului Coroanei.

Fiicei mele Elisabeta, Regina Greciei, îi las moşia Zorleni din judeţul Tutova şi un imobil în Bucureşti.

Fiica mea Maria, Regina sârbilor, croaţilor şi slovenilor, îşi va lua partea în efecte şi în bani.

Ultimei mele fiice, Ileana, Principesă a României, îi las moşia Poeni din judeţul Iaşi şi un imobil în Bucureşti.

Toată averea mea în bani, acţiuni, obligaţiuni, fonduri de stat, după plata legatelor va complecta partea rezervatară a fiecăruia din copiii mei.

Împrejurările grele economice de după marele război şi greutăţile familiale nu mi-au îngăduit să-mi văd sporind averea mea personală şi de aceea cu mare părere de rău nu pot face tot binele ce aş dori. Totuşi las în grija fiului meu urmaş la domnie ca, după sfatul ce va lua de la Preşedintele Consiliului de Miniştri, Patriarhul Bisericii Române, Primul Preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Ministrul Casei mele, să distribuie suma de cincizeci milioane lei (socotind leul după valoarea lui faţă de aur, de azi) următoarelor instituţii:

Fundaţiei Universitare “Ferdinand I” din Iaşi.

Orfelinatului Agricol “Ferdinand” de pe moşia regală Zorleni, care va rămâne neatins pe această moşie şi întreţinut de viitorul Rege al României.

Academiei Române, pentru ca venitul să servească la un premiu pe numele meu pentru cercetări asupra unor chestiuni economice româneşti.

Societăţii Geografice Române.

Bisericilor Naţionale – ortodoxă şi unită -, Bisericii catolice, Bisericii protestante şi celei israelite.

Unei instituţii de ajutorare pentru ofiţeri.

Societăţii “Astra” din Sibiu şi unei societăţi de cultură naţională din Cernăuţi şi din Chişinău.

O sumă se va împărţi pentru săracii din capitalele tuturor judeţelor, după însemnătatea lor istorică şi numărul populaţiei lor.

Distribuirea sumelor de mai sus va fi începută numai după un an de la moartea mea, astfel ca toate dobânzile acestor sume să rămână disponibile.

Hotărăsc ca aceşti bani să fie întrebuinţaţi în modul următor:

Întregul personal superior şi inferior al Curţii Regale, al Casei şi al Administraţiei mele centrale va primi:

Cei cu peste zece ani de serviciu, lefile pe un an întreg, după moartea mea, cum sunt prevăzute în bugetul meu, salariu şi spor.

Cei cu cinci până  la zece ani de serviciu, lefile fără  spor pe un an întreg.

Cei cu unul până la cinci ani de serviciu, lefile fără spor pe jumătate de an.

Cei cu mai puţin de un an de serviciu, lefile fără  spor pe două luni.

Suma ce ar rămâne se va vărsa la fondul de pensii al Casei Regale.

Închei aceste ultime ale mele voinţe cu gândul care mi-a stăpânit toată viaţa, chemând binecuvântarea cerească asupra scumpului meu popor, şi mă închin cu smerenie în faţa hotărârilor lui Dumnezeu şi iscălesc:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, amin.

Făcut în Sinaia, la două iunie una mie nouă sute douăzeci şi cinci.

   FERDINAND 

Am scris şi iscălit cu propria mea mână acest testament pe trei coale formând douăsprezece pagini legate cu fir alb şi am pus sigiliul meu.

Iunie în două, una mie nouă sute douăzeci şi cinci.

 FERDINAND

FAȚA NEVĂZUTĂ A NOULUI PREMIER MIHAI RĂZVAN UNGUREANU

De la sefia UTC, in fruntea diplomatiei romanesti, apoi al Serviciului de Informatii Externe, iar acum, in fruntea Guvernului Romaniei.Mihai Razvan Ungureanu se trage dintr-o familie de evrei intelectuali din Iasi, trecuti la confesiunea Romano-Catolica si care se identifica mai mult cu etnia ceangailor ( romano-catolici moldoveni, populatie eterogena compusa din romani si maghiari catolici) decat cu filonul evreiesc.

Tatal sau Stefan Ungureanu a fost profesor de chimie-fizica la Universitatea din Iasi, viceprimar si mai apoi director la Agentia Locala de Conservare a Energiei. Fiul, fost membru supleant al CC al UTC este doctor in istorie. Revolutia l-a prins la conducerea Uniunii Studentilor Comunisti din Romania, zdrobindu-i cariera de partid. In anii 90 tanarul Ungureanu a fost lansat in constiinta publica, drept o stea a intelectualitatii romanesti de regretatul Iosif Sava. Seria seratelor muzicale includea dialoguri purtate cu oameni politici, oameni de arta, filozofi, muzicieni, instrumentisti, care in ani 1990 erau la inceputul carierei. CV-ul istoricului M.R. Ungureanu este impresionant. Presa a relatat ca studiile si cariera sefului SIE sunt strans legate de organizatiile Soros si de cele iudaice ale magnatului Mark Rich. Apartenenta sa (ca lider) la organizatiile Soros din Romania, ca si la organizatiile iudaice, a facut ca, fara sa fi avut in nici un fel o viata politica activa (dupa cum singur marturiseste), sa fie chemat a fi ministru de externe al Romaniei in 2004, noteaza Cornel Dan Niculae in cartea sa intitulataPolitica Filo-Sionista a Romaniei in fata Europei si a lumii. Dealtfel, volumul trei al cartii este ilustrat pe coperta cu poza ministrului Ungureanu cu mainile pe Zidul Plangerii si cu chipa pe cap.

Cat a fost la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu a respectat intru-totul omerta securitatii. Nu s-a facut nici un fel de reforma in MAE, ba chiar mai mult, sub ministeriatul lui s-au petrecut evenimente ingrijoratoare. Rapirea din Irak si scandalul declansat de scrisoarea semnata de ambasadorul Cristian Colteanu sunt doar doua din evenimentele care au dovedit fidelitatea Ungureanului fata de presedinte. Totul a culminat cu arestarea celor doi muncitori romani acuzati de spionaj intr-o baza americana din Irak, despre care premierul Tariceanu a aflat din… presa. Ungureanu, prins in lupta dintre palate, parea o victima sigura, un soi Petre Roman al peneleului surghiunit la Institutul de Studii Liberale. Ulterior, el s-a autosuspendat din calitatea de membru al PNL pentru a pleca la Viena ca reprezentant special la Initiativa de Cooperare in Sud-Estul Europei. Nimic altceva decat o scoala de securisti europeana si, in acelasi timp, prilejul unui nou scandal financiar de aceasta data. Surse din cadrul Serviciului de Informatii Externe ne-au relatat ca Mihai Razvan Ungureanu hoinarea in voie inca de cand era secretar de stat prin birourile Centralei SIE si prin unele case conspirative din jurul Ministerului Afacerilor Externe. Intrebat daca vreun secretar de stat sau ministru are dreptul sa se plimbe hai-hui prin cladirile SIE, fostul sef al spionilor externi, Catalin Harnagea s-a aratat extrem de surprins: Nici macar angajatii institutiei nu au voie sa se plimbe de capul lor prin birouri, iar, in ceea ce priveste casele conspirate, aceste sunt frecventate numai de agentii sub acoperire sau ofiterii care ii coordoneaza. Prim-ministrul daca vine, isi anunta din timp vizita. Asadar, stapanul serviciilor Traian Basescu nu si-a lasat sluga din brate, din motive lesne de inteles.L-a propus pe Ungureanu la sefia spionajului extern.

Ungureanu si Episodul japonez . Directorul SIE cunoaste problemele grave cu care se confrunta diplomatia si spionajul extern romanesti, inca de pe vremea cand era secretar de stat MAE. In aceasta calitate, Ungureanu a avut parte in anul 1999 de o prima vizita oficiala in Japonia, unde a dat piept cu gerontocratia japoneza si cu mafia securista din cadrul Ambasadei Romaniei la Tokio. O reprezentanta condusa la vremea aceea de generalul Marin Valcea, un greu al Securitatii comuniste. Desi avea datoria sa aranjeze toate detaliile vizitei, Valcea nu a miscat un deget. Presa centrala a comentat pe larg esecul vizitei. Japonezii sunt conservatori. Varsta inseamna o garantie a experientei si profesionalismului. Pozitiile de top din diplomatia nipona sunt ocupate de persoane cu varste inaintate. Varsta si fizionomia lui Razvan Ungureanu nu le inspira competenta. Fara o pregatire prealabila, codul diplomatic japonez nu a fost respectat Japonezii nu au dat doi bani pe tanarul secretar de stat, care a stat umil prin ambasada. Securistul, doar s-a facut ca ii aranjeaza intalnirile tanarului diplomat. Ion Iliescu, venit in vizita oficiala in acelasi timp, a fost tratat imparateste, consulul onorific Kobaiashi functionand pe post de sponsor. Reteau generalilor din ambasada (Staicu Stefanel, Valeriu Ruset, Nicu Manolache) avea relatii excelente cu fostul presedinte Iliescu, dar si cu Traian Basescu. Valcea si niponul i-au aranjat fostului presedinte, conferinte de presa la universitati din Tokio si Yokohama. Ungureanu a zacut in ambasada. Desi a iesit sifonat din aceasta experienta, tanarul secretar de stat a avut parte de noi prieteni. Domnisoara Anca Mantulescu (de care nu s-a mai lipsit nici cand a ajuns ministru de externe), traducatoare de limba japoneza in locul lui Petre Stoian si familia Neagu. Aurelian Neagu secretar II in ambasada se avea la cutite cu Marin Valcea, dar era prieten la catarama cu Basescu. Fostul sef MAE a evitat orice comentariu despre pataniile sale nipone. Cuplul Basescu-Ungureanu l-au numit in 2005 ambasador in Japonia pe Aurelian Neagu, un individ care nu trecuse la data numirii in post de gradul de consilier MAE. Gabriela a ajuns sefa de directie in MAE. A fost mazilita odata cu protectorul ei, la inceputul anului 2007.

SPONSORII LUI MIHAI RAZVAN UNGUREANU

Numele: Marc Rich. El este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. La cea americana a renuntat, fiind urmarit 18 ani de FBI, dupa ce in 1983 a fost acuzat de evaziune fiscala si „comert cu inamicul sovietic”S-a ridicat din tranzactii internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Majoritatea firmelor anonime ale „elitei de carton” rusesti au fost infiintate in cantonul elvetian Zug. Acesta este locul de unde, ca un paianjen, Rich si acolitii sai isi conduc operatiunile mondiale. Tot in Zug sunt inregistrate si companiile paravan prin care oligarhii rusi au preluat o felie din economia Romaniei ajutati de oligarhia tradatorilor din Romania. Rich a incercat sa obtina rafinaria Petromidia, plasata strategic: aproape de spatiul ex-sovietic, dar si de Orientul Mijlociu, zone foarte bogate in titei.

Liderul sindical Tancau: „Era prin 1993 cand s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei. A fost o afacere serioasa, Rich a vrut sa cumpere. Nu s-a ajuns fiindca n-au vrut sa vanda. S-a opus, din cate stiu eu, un secretar de stat pe domeniul petrochimic”. Petre Roman completeaza: „Rich nu a reusit sa cumpere fiindca guvernul Vacaroiu nu era atasat de ideea de privatizare in sine”. Contra privatizarii au fost si sindicalistii lui Tancau, care se temeau ca isi vor pierde, multi dintre ei, locurile de munca. De la momentul acesta s-au acumulat pierderi imense, pana la privatizare, adauga fostul premier Roman. In iunie 1997, „gaura neagra” Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn. In acelasi an, compania controlata din umbra de Rich, Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania. Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE), patron in industria metalelor. La sediul companiei lui Voiculescu, „locotenentul” lui Rich, Willy R. Strothotte, anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu). Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in petrol si metalurgie feroasa si neferoasa. Oficiosul PDSR „Dimineata” din 28 august 1997 consemna sec: „Nu a fost dezvaluit nici numele consortiului si nici aportul de capital, in procente, al celor trei societati”. Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria ravnita de magnat inca dupa Revolutie. De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV. “Luati mana de pe controlul politic al tarii!” Aceasta a fost fraza cheie a unui mesaj public al presedintelui cu adresa directa catre Cartelul Oligarhiei. Cartelul burgheziei rosii, a oportunistilor si fostilor nomenclaturisti s-a constituit in cadrul Marelui Jaf National care a debutat sub patronajul lui Iliescu si Roman si a continuat neincetat pina astazi sub regimul Basescu.