miercuri, 15 decembrie 2010

ODA FEMEII SUPREME!

E chipul Romaniei in chipul ei firesc,
E fiica Romaniei, in fiece privire
In fiecare vorba, e chipul omenesc
Al tarii care urca, mereu, spre nemurire.

Pe panza navalita de clipe si secunde,
Istoria romana, a asteptat un chip,
Ce n-are asemanare si-n suflete patrunde
In el tot viitorul din aripi-l-infirip!

Pe bolta tricolora se-nalta chipul ei,
Alaturi de Eroul acestui neam strabun,
In calendarul vietii si-al marilor idei,
Fara de ei, nici timpul, n-as mai putea s-adun!

Istoria intreaga, milenii-a asteptat,
Sa se-nfiripe ochii acestei eroine,
Si-atata nemurire spre astazi a urcat,
In ochii ei, luminii, pe veci, sa i se-nchine!

joi, 9 decembrie 2010

O poveste interesanta despre cine este aceasta MIREILLE CARMEN RADOI

Din obsesia de a controla tot ce mişcă-n ţara asta, rîul, ramul, SRI a infiltrat toate structurile statului, inclusiv presa. Infiltrarea se face cu ciutani ambiţioşi, rataţi profesional, care au absolvit de regulă Academia de Informaţii, sau cu cătane bătrîne, provenite din fosta Securitate, care şi-au irosit viaţa încercînd să se amăgească cu ideea că sînt indispensabile. În cel de al doilea episod al serialului nostru o să vă dezvăluim lucruri şocante despre o speranţă a SRI, Mireille Rădoi, plantată într-o zonă a societăţii civile, care a preluat frînele puterii de la o cătană bătrînă. Rădoi a fost extrasă pentru a fi lansată în alegerile politice, pe cînd zona cu pricina geme pe mai departe de cătane ratate. Să nu vă amăgiţi cu speranţa că SRI este un artizan al democratizării ţării. O asemenea politică subversivă sfîrşeşte prin a distruge ultimele punţi de solidaritate dintre oameni. Mai departe domneşte întunericul, în care nişte canalii cu ochi fosforescenţi se urmăresc reciproc, sfîrşind prin a se devora pînă la ultima.

Pe 17 noiembrie a.c. a avut loc o operaţiune de extragere a unui ofiţer acoperit al SRI din zona critică a Executivului. Este vorba despre Mireille-Carmen Rădoi, directorul Centrului Naţional de Răspuns la Incidente de Securitate (CERT-RO), o autoritate controlată de SRI, din cadrul Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale (MCSI). Rădoi a cîştigat postul de director al Bibliotecii Centrale Universitare (BCU) în urma unui concurs cu dedicaţie, aranjat de ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, şi se pregăteşte acum pentru alegeri, ca membru al PDL şi consilier local la sectorul 4. În 2007, Rădoi a candidat la alegerile europarlamentare, din partea PLD-Stolojan. N-a avut notorietatea suficientă pentru a-şi adjudeca locul de eurodeputat. Poate că găselniţa de acum a PDL este tocmai aceea de a provoca un scandal care s-o aibă în epicentru pe Rădoi, pentru ca specialista lui peşte să intre în memoria reziduală a publicului, dat fiind faptul că a surclasat doi candidaţi cu studii în biblioteconomie şi l-a dat jos pe fostul director al BCU, Mircea Regneală, un reputat specialist în bibliologie, şeful catedrei de Biblioteconomie şi ştiinţa informării din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti şi preşedintele Asociaţiei Bibliotecarilor din Învăţămînt.

Vă prevenim din start că Rădoi este o făcătură, un produs tipic al tranziţiei, iar impresionantul ei cv nu este decît praf în ochii proştilor. Rădoi s-a născut în Craiova, în 1974, în familia lui Iulian şi a ­Gheorghiţei Rădoi. În 1996, a absolvit Acade­mia Naţională de Informaţii, administrată de SRI, ca şefă de promoţie. N-a strălucit prin nimic deosebit, şi lucrul acesta se poate vedea din bîlbele prin care încearcă să-şi acopere lipsa de pregătire în domeniu, prilejuite de cele cîteva apariţii la televiziune, unde a perorat total nesigură pe ea pe diverse probleme de securitate. În cadrul academiei de informaţii, Rădoi a cultivat relaţii intime cu mai mulţi profesori sau şefi ai SRI. A ajuns suspect de repede conferenţiar universitar doctor în comunicare politică şi discipline euro-atlantice şi predă la Facultatea de sociologie şi asistenţă socială a Universităţii din Bucureşti, la Colegiul Naţional de Apărare şi la SNSPA. Lucrările ei sînt, în cele mai multe cazuri, compilaţii după titluri şi teme consacrate din literatura de specialitate euro-americană. Este membru în consiliul de administraţie al Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare în Informatică, aflat sub tutela Ministerului Comunicaţiilor, în cadrul căruia funcţionează CERT-RO, consilier personal al ministrului Comunicaţiilor şi director de cabinet la MCSI.

A lucrat cu ministrul Apărării Mihai Stănişoară şi cu Romeo Raicu, preşedintele Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra SIE. A visat să ajungă şeful Oficiului pentru Informaţii Integrate din cadrul Comunităţii Naţionale de Informaţii sau măcar consilier pentru probleme de securitate al prim-ministrului Emil Boc. N-a fost să fie şi a trebuit să slujească patria sub steagul SRI, în posturi de răspundere mai mică. A fost numită director la CERT-RO în locul colonelului (r) SRI Gheorghe Mureşan, fost ofiţer de Securitate. Va fi păstrat în rîndurile SRI şi va fi numit director adjunct al Institutului de Tehnologii Avansate din cadrul SRI, fosta unitate TONOLA. Din motive de presupusă cosmetizare instituţională, Mureşan a fost extras din Ministerul Comunicaţiilor, în cadrul unei operaţiuni mai ample desfăşurate începînd din 2008, în urma căreia vor fi lăsaţi la vatră o mulţime de ofiţeri acoperiţi sau de rezervişti ai SRI. Aparent, semnalele primite din partea instituţiilor euro-atlantice deveniseră tot mai critice cu privire la menţinerea în structurile civile a acestor cătane. Tot în cadrul părelnicei primeniri, a fost extras din ANCOM şi generalul (r) SRI Grigore Gheorghe Stolojanu, fost ofiţer la unitatea R, de radiocomunicaţii, a Securităţii, ale cărei prerogative vor fi preluate după 1989 de SRI şi de STS.

Scoaterea lui Mireille Rădoi din acest viespar, pe 17 noiembrie, lasă în urmă o căruţă de dileme. Rădoi a fost căsătorită cu cetăţeanul mexican Mario Arroyo Juárez, specialist în securitate şi criminologie politică. Nunta a avut loc în iulie 2006, în localitatea Santa Catarina din statul mexican Nuevo León. Mario o prinde pe Mireille în pat cu sociologul Dan Dungaciu, actualul consilier pe probleme de integrare europeană al lui Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al Republicii Moldova. Mexicanul încornorat cere divorţul, care se pronunţă în octombrie 2009, în Santa Catarina. Cazul Rădoi caută scandalul public cu lumînarea. În scenă intră autistul Daniel Funeriu, care introduce în protocolul de concurs pentru ocuparea postului de director al Bibliotecii Centrale Universitare o clauză pe care n-o îndeplineşte decît Mireille Rădoi: experienţă editorială. Mireille Rădoi a fost directoarea unei edituri obscure, Tritonic, care publică de 16 ani broşurele, manuăluţe, istorioare, cărţulii pentru coafeze şi snoave SF. Adică un portofoliu de domenii aiuritoare, care seamănă leit cu viaţa şi opera sereistei Mireille Rădoi.

vineri, 19 noiembrie 2010

Când ZDREANŢA este numit MANAGER GENERAL - scrisoare deschisă lui MM

Dragă Mihai Stoica!
N-am fost un simpatizant al tău şi multă lume îmi împărtăşeşte reticenţa asupra persoanei tale, datorită comportamentului avut pe toată perioada cât ai fost la steaua!
Am crezut, atunci când ai plecat, batjocorit şi murdărit de acel oribil personaj analfabet, că poţi fii altfel şi m-am bucurat sincer, când ai acceptat propunerea bursucului să i te alături la Urziceni!
Satisfacţia a fost pe măsură, când munca amândurora s-a văzut în rezultatele excepţionale ale echipei! Alături de mine, chiar dacă n-au recunoscut-o şi n-o s-o recunoască niciodată, sunt convins că au fost mulţi oameni, chiar şi duşmani declaraţi sau ascunşi ai tăi!
Ţi-am înţeles perfect gestul de a părăsi Urziceniul, în momentul când nu se mai întrevedea nicio perspectivă pentru echipă, datorită patronului acesteia, un personaj la fel de dubios ca fostul tău şef, numitul, mitică bucşaru (omul lui băsescu)!!!Acum 10 minute, deschid calculatorul şi ce aflu?
MM Stoica Manager General la steaua !!!
Am crezut că e o glumă, dar cum nu este 1 aprilie, iar ştirea era postată pe majoritatea cotidianelor de specialitate (dacă era numai în gazetă, credeam sincer că-i o farsă dea lui Negru), am rămas pur şi simplu fără cuvinte!!!
Nu înţeleg nimic şi conform cutumelor în astfel de "REVENIRI", nici n-o să aflăm vreodată, decât bla-bla-blauri !!!
Măi omule!
Întoarcerea lui Lăcătuş a treia oară la steaua, dacă la început m-a mirat, mi-am dat seama că n-ai de ce să-l invinuieşti pe săracul Marius, deoarece atât îl duce capul!
Pe el îl scuipă beeecali, se şterge cu mâneca hainei şi întreabă "pe cine zici gigi să bag în primul 11...?"
Dar tu ?????
Unde-ţi este orgoliul, măi omule ???
Ce se ascunde în spatele acestui come-back ??? Să nu-mi spui că dragostea pentru club, pentru că nici tu nu crezi asta !!!!
Vreau să-ţi spun doar atât:
n-am să uit în viaţa mea figura pe care o aveai, când camerele de luat vederi erau îndreptate spre tine şi se vedea pe faţa ta ruşinea pe care o suportai, când analfabetul tău şef de atunci (şi de acum mai nou), "corobora Constituţia cu Biblia, pentru a face din România o ţară mândră ca soarele de pe cer!"
Sunt fapte care nu se uită!
Şi încă ceva:
tu ai evoluat mult, foarte mult, dpdvd profesional (fotbalistic) şi uman!
Analfabetul...aproape deloc, ba din contră, prostia din capul lui a devenit cronică!
Aş vrea să-ţi urez succes, dar te rog să mă înţelegi că nu pot!
Pot să-ţi spun doar atât:
ÎMI PARE RĂU DE TINE!

marți, 16 noiembrie 2010

Când prostia şi incompetenţa, îşi dau doctoratul în ECONOMIE !!!

Mi-a fost dat în această seară să văd prezentată pe RTV, afirmaţia impertinentă şi de un cinism rar întâlnit, a deputatului pe.de. Alin Popoviciu, referitoare la traiul a sute de mii de oameni cu un venit cuprins între 400 şi 500 lei/lună!!!
Întrucât, deunăzi am primit informaţia că numitul specimen, îşi dă doctoratul în Economie, la Universitatea de Vest din Timişoara, am spicuit prin presă, şi am găsit câteva măsuri (mai mult sau mai puţin economice) ale guvernului, pe care doctorandul nostru, le susţine şi le explică "amănunţit", printre ele, am împănat şi câteva "năzbâtii" ale viitorului doctor în economie, altfel un om corect şi foarte cinstit!
Citiţi şi vă minunaţi:

„Cei care au 471, sau 500 de lei pe lună, care oricum este foarte puţin, li s-a tăiat 25% din salariu, credeţi cu aceşti 25% în plus, aceşti oameni au trăit cu mult mai bine înainte de această tăiere salarială?” – Realitatea TV – 17.11.010..........

" Și dacă e citat din Hitler, care-i problema, dacă conține o idee bună? ", asta a spus Popoviciu într-o emisiune electorală de la Antena 3, în decembrie anul trecut, în replică la o remarcă a moderatorului referitoare la faptul că un slogan electoral al lui Traian Băsescu este insipirat din Main Kampf, cartea lui Adolf Hitler……

Firma Prozax SRL (proprietar deputatul Alin Popoviciu şi soţia), are în Gara de Nord din Timişoara un mic magazin care vinde de toate – de la sucuri şi cafea până la cartele telefonice. Vadu-i bun, afacerea prosperă!
În dimineaţa zilei de 31 ianurie 2008, la ora 8, comisarii Gărzii Financiare Timiş au făcut un control, comparând banii din gestiune cu ce apărea pe casa de marcat, constatând că pentru vânzările din ultimele ore, nu au fost emise bonuri fiscale pentru suma de 1.191 lei. În această situaţie, comisarii au decis amendarea firmei Prozax cu suma minimă de 8.000 lei şi suspendarea activităţii punctului de lucru pe trei luni de zile. Procesul verbal a fost atacat în instanţă pe motiv că nu a fost respectată procedura şi amenda a fost excesivă.
În apărare, administratorul firmei, soţia deputatului a susţinut în documentele depuse la instanţă că menţinerea deciziei comisarilor de suspendare a activităţii ”este catastrofală pentru SC Prozax SRL, ar însemna ca eu şi familia mea să nu avem din ce trăi 3 luni de zile”………

Măsura cu TVA a fost luată pentru că… noi nu am vrut să luăm măsura asta cu TVA şi ştie toată lumea că nu am vrut… dar asta-i situaţia… dacă Curtea Constituţională a hotărât… eu mai mult cred că a fost presiunea mediatică… care şi-a pus amprenta.. dar asta e… Aici cred că ar trebui să le mulţumim celor de la PSD şi PNL, pentru că prin campania mediatică care au dus-o împreună cu nişte posturi de televiziune şi-au atins scopul…


Pentru 2010 se urmăreşte o creştere economică undeva la 0 – 1 şi din 2011 să fie o creştere economică pe plus. Normal, de anul viitor, dacă aceste măsuri se implementează, România, încet-încet, ar trebui să-şi revină. Bineînţeles, nu cu paşi foarte mari, dar… treptat…

Care credeţi că ar fi soluţiile pentru ieşirea din criză?

Soluţiile eu cred că le-am dat noi, prima dată. E simplu. În primul rând, plata datoriilor care au avut lucrări cu statul, este undeva la un miliard şi jumătate de euro...... În primul şi primul rând, ca să ieşim din criză trebuie să aducem cheltuielile bugetare acolo unde, de fapt, trebuie să fie. Pentru asta trebuie legea standardelor de cost, care va ieşi acum, ca nici o primărie din această ţară să nu mai aibă câţi funcţionari publici şi câţi angajaţi vrea, ci să fie un standard care să impună anumite costuri. O primărie între 5.000 şi 10.000 de locuitori să aibă atâţia angajaţi, un municipiu care are atâţia locuitori să aibă atâţia angajaţi

Legea iniţiată de deputatul PDL Alin Popoviciu, privind intrarea în legalitate a vrăjitoarelor, a fost respinsă, ieri, de senatorii din Comisia juridică.
Alin Popoviciu a declarat că după ce a vorbit cu unii dintre colegii săi senatori a aflat adevăratul motiv al respingerii legii promovate de el: “Le este frică de blestemele şi de farmecele vrăjitoarelor, care ar putea să le facă rău lor şi familiilor lor”.

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

În apărarea Maestrului Păunescu şi a Marelui Eminescu!

Prietene care ca şi mine, aproape zilnic învăţăm să socializăm cu cei de lângă noi, aprobându-ne sau contrazicându-ne!
Aşa sunt şi părerile noastre, proprii şi personale despre Marele Dispărut, poetul ADRIAN PĂUNESCU!
Noi doi suntem, în nimicnicia noastră, două personaje de care-şi vor aduce aminte, doar familia şi câţiva cunoscuţi (chiar şi asta este relativă)!
Despre maestrul Păunescu se va scrie mult timp de acum înainte, zeci, poate sute de ani!
De ce?
Pentru că el a lăsat ceva în urmă...o imensă şi de mare calitate operă literară!
Nu judecăm OMUL, pentru că nu-l cunoaştem!
N-am mâncat şi nici n-am băut cu el la masă!
N-am compus versuri în duet şi nici n-am frecventat aceleaşi cluburi!!!
În alea unde mergem noi, se citesc colecţii de romane Murfatlar, Jidvei sau Segarcea, proză scurtă Milcov, Unirea sau Zaraza, şi multe alte reviste colorate gen GoldenBrau, Timişoreana, Gambrinus sau UrSus!
În cluburile unde mergea Maestrul, se scria pe hârtie şi se scria foarte bine!
Apropo! Crezi cumva că Eminescu a fost foarte iubit ???
A fost şi el la rândul lui hulit destul, pentru că şi atunci erau persoane şi din rândul scriitorilor şi din rândul clasei politice care nu rezonau cu gândirea lui!
După ce ei s-au MUTAT LA CELE VEŞNICE, nouă ne rămâne opera lor IMENSĂ!
Despre ce au făcut ei ca oameni, se va uita încet şi sigur!
Asta este soarta marilor valori, din care, din păcate, noi...NU FACEM PARTE!
Rămânem în categoria CÂRCOTAŞILOR ANONIMI!!!

luni, 25 octombrie 2010

"SCRISOAREA SOLDATULUI NECUNOSCUT"

Domnule Comandant al Forţelor Armate,

Domnule Prim-Ministru,

Domnule Ministru al Apărării Naţionale,

Domnilor politicieni,

Vă scrie Soldatul Necunoscut, cel al cărui sânge a udat ţărâna la Nicopole şi Plevna, cel a cărui cămaşă s-a înroşit la Mărăşeşti, cel care a trecut Prutul, cel care a murit la Cărei şi în văile munţilor Tatra.

Vă scrie Soldatul Necunoscut, cel care fără odihnă, lipsit de familie şi libertate a păzit vreme de sute de ani, în vremuri de restrişte, fruntariile acestei ţări, permiţând ţăranului să-şi are pământul, copilului să se joace şi să înveţe, zidarului să ridice case, politicianului să edifice un stat.

Vă scrie Soldatul Necunoscut, cel care a fost şi este totdeauna prezent atunci când este nevoie de sacrificiu, cel care a săpat canalul de la Dunăre la mare, cel care a ridicat casa din care acum gândiţi legi împotriva lui, cel care a adunat recolta pentru gurile înfometate, cel care a forat tunelele metroului, cel fără de care nu s-a înfăptuit nimic măreţ în ţara sa.

Vă scrie Soldatul Necunoscut, cel care îşi reprezintă cu cinste naţiunea pe teatre de operaţiuni militare din Asia, Africa sau aiurea, cel care se întoarce, uneori, în sicriul de plumb învelit în tricolor, de acolo, de unde moare în numele ţării sale şi pentru gloria dumneavoastră.

Vă scrie Soldatul Necunoscut, cel în faţa căruia vă descoperiţi şi vă înclinaţi de Ziua Naţională.

Vă scrie şi vă întreabă.

De ce mă umiliţi?

De ce îmi murdăriţi uniforma pe care am purtat-o cu onoare, nepătată, sute de ani?

De ce nu-mi mai recunoaşteţi meritele şi sacrificiile care vă permit azi, vouă, demnităţi înalte, într-o ţară liberă?

De ce mă denigraţi în faţa poporului pe care l-am slujit şi îl slujesc cu preţul vieţii mele?

De ce îmi luaţi dreptul la un trai decent, binemeritat, mie şi familiei mele?

De ce îmi umpleţi de durere şi umilinţă sufletul după ce v-aţi mândrit cu mine şi m-aţi decorat cu înalte ordine şi medalii?

De ce nu le mai recunoaşteţi astăzi valoarea şi nu le mai onoraţi simbolul?

De ce negaţi meritele mele, lăudate ieri de voi?

De ce mă condamnaţi la sărăcie după zeci de ani de muncă şi renunţări, fără zile libere, fără sărbători, fără odihnă?

De ce mă scoateţi, forţat, din inimă poporului meu?

De ce mă deznaţionalizaţi transformându-mă într-un mercenar?

Cine vă îndeamnă la toate aceste nedreptăţi?

În numele cui o faceţi?

În folosul şi pentru prosperitatea cui?

Domnule Comandant al Forţelor Armate, Domnule Prim-Ministru al Guvernului României, Domnule Ministru al Apărării Naţionale, Domnilor politicieni, oasele mele, ale Soldatului Necunoscut se mişcă sub lespedea de mormânt. De ruşine! Pentru că voi, cei trecători, plini de vanitate şi dispreţ, în inconştienţa şi ura voastră, încercaţi să mă mai omorâţi odată. Şi nici un popor nu face asta cu Soldatul său Necunoscut!

Domnilor, eu, Soldatul Român Necunoscut vă spun că, batjocorindu-mă pe mine, aruncaţi la gunoi istoria acestei ţări, îi siluiţi prezentul şi îi distrugeţi viitorul. Şi istoria nu vă va ierta!

Şi vă cer să vă amintiţi aceste cuvinte ale mele atunci când, alături de steaguri fluturând, cu mâna pe coroana de flori, vă înclinaţi în faţa mormântului meu.

Voi, cei fără de iubire de nimic. Voi, cei fără de neam.

Nu uitaţi, domnilor guvernanţi, doar eu sunt nemuritor.

Voi, nu!

duminică, 17 octombrie 2010

Ce ne făceam fără această Uniune a Renegaţilor ?

Realizările U.N.P.R.:

• Pensiile militare sub limita de 3.000 de lei nu vor scadea, nefiind afectate de prevederile legii unitare a pensiilor. Beneficiarii de pensii sub 3.000 de lei reprezinta 91% dintre pensionarii MApN.

• Pensia minima garantata nu a fost diminuata cu 15%, asa cum intentiona Guvernul, fiind mentinuta la valoarea de 350 de lei.

• Indemnizatia pentru cresterea copilului se reduce cu 15%, fata de 25% cât se propusese, existând si un prag minim de 600 de lei. Circa 200.000 de familii se afla în aceasta situatie.

• Alocatia pentru copii ramâne nemodificata, ceea ce înseamna aproximativ 4 milioane de familii care, din perspectiva aceasta, nu-si vor diminua veniturile.

• Majoritatea prestatiilor sociale care privesc cele aproape 400.000 de persoane cu handicap ramân neschimbate.

MILITAR român mort vs. MINER chilian viu !

1. Sergentul major Marius Florin Sfecheş şi soldatul Cristian-Petru Filip au căzut la datorie, în timpul executării unei misiuni în Afganistan, în urma unui atac cu un dispozitiv exploziv improvizat asupra vehiculului HUMVEE în care se aflau .
2. 32 de mineri chilieni şi unul bolivian au fost recuperaţi după ce au rămas blocaţi în mină timp de 67 de zile!!!

Familiile militarilor au primit despăgubirile pentru moartea celor doi, diminuate cu 25 %!!!!!!!
Cei 32 de mineri chilieni şi cel bolivian, vor primi despăgubire câte un milion de dolari.

Se pare că în România, nici morţii nu mai sunt respectaţi, chiar dacă prin sacrificiul lor devin eroi ai neamului !!!

vineri, 15 octombrie 2010

SCRISOARE DESCHISĂ dlui Crin ANTONESCU

Domnului preşedinte Crin ANTONESCU
Stimate domnule preşedinte, vă scriu în calitatea mea de simplu membru de partid, calitate la care am aderat prin propria-mi voinţă, însufleţit fiind de prestaţia dumneavoastră impecabilă în alegerile la funcţia de preşedinte al PNL!
Vă mărturisesc că păstrez încă într-unul din sertarele bibliotecii, carnetul de fost membru al PCR, "calitate" la care am ajuns împotriva voinţei mele, dar necesară pentru a putea fi înălţat în grad (ofiţer MApN)!
Şi iată că v-am dezvăluit vechea mea ocupaţie, o ocupaţie denigrată în prezent de către actuala putere, o ocupaţie care nu mai este aşa de apreciată de marea masă a cetăţenilor acestei ţări (a românilor cum ar spune oarece personagii politice ale momentului), tot datorită politicului, care a reuşit nesperat de abil (cred că şi ei sunt uimiţi de rezultate) să învrăjbească categorii sociale una împotriva alteia sau altora!!!
Sunt unul dintre "fericiţii beneficiari" al unei pensii nesimţite, după 28 de ani de muncă, de sacrificii, de frustrări, speranţe şi multe, foarte multe dezamăgiri!
Am ales să fructific noua mea postură de civil, pentru a adera la doctrina liberală, nefiind influenţat de nimeni, dar hotărându-mă să fac acest gest, după ce v-am văzut prestaţia sinceră, obiectivă şi realistă la alegerile pentru funcţia de preşedinte! Atunci am gândit că munca şi lupta brătienilor, istoria acestui partid pot renaşte cu adevărat acum, având un lider tânăr, sincer şi hotărât!
Vă mărturisesc că de atunci, nu mi-aţi înşelat aşteptările, toate acţiunile dumneavoastre politice au fost parcă, gândite împreună!
Totuşi, acum sunt necăjit şi trist pentru că nu văd din partea dumneavoastră nici o reacţie, absolut nici una!
DOMNULE PREŞEDINTE, unde sunteţi???
Mai trăiţi ? Ştie cineva unde să vă găsim ? Avem acest drept ?
Eu cred că da !
Cum putem să ne batem cu opoziţia, cum putem să le combatem afirmaţiile când apariţiile dumneavoastră au devenit meteorice, iar ei, duşmanii noştri politici exploatează asta.
N-ar fi normal ca la orice eveniment politic şi social (destule în ultima perioadă) să avem un punct de vedere al partidului, chiar dacă nu-l rostiţi dumneavoastră!
Sunt necăjit, foarte necăjit !
Aştept domnule preşedinte să vă întoarceţi printre noi, să simţim că vă pasă de ce se întâmplă în această ţară, să nu mai zică duşmanii, că suntem o turmă FĂRĂ STĂPÂN!
Ne-am strâns pe data de 2 aprilie 2010 în Piaţa Universităţii aproximativ 50 de indivizi (majoritate membri şi simpatizanţi PNL), pentru a manifesta paşnic în cadrul MIŞCĂRII VIOLET-băsescu NU E PREŞEDINTELE MEU!
Toate ziarele oficioase ne-au făcut praf, ne-au mânjit cu sudalme şi batjocură pentru "succesul" magnific al MIŞCĂRII, mai ales a participării masive!!! Am înghiţit în sec şi am sperat că următoarea acţiune va fi încununată de mai mult succes!
Şi am mers iar la Universitate, pe 10 octombrie, acum 5 zile, numind manifestaţia REVOLTA CIURUIŢILOR!
Am înregistrat un nou "succes", de data asta am fost 15 ciumeţi ! Acum, faţă de aprilie, cetăţenilor li s-au tăiat salariile cu 25%, iar numărul "vizibil" al nemulţumiţilor, a "crescut" de la 50 la 15.....!!! Probabil atâţia CIURUIŢI suntem!
Jandarmii care ne-au supravegheat erau de trei ori mai mulţi!
N-am văzut domnule preşedinte, nici în aprilie, nici acum, măcar o persoană din conducerea partidului să vină alături de noi, să ne spună că eforturile noastre (astea care sunt) sunt cunoscute !!!
Oare mai are sens să continuăm singuri?
Dumneavoastră ce spuneţi acolo unde vă aflaţi ?
Merită să continuăm împreună, sau ne lăsăm păgubaşi ?
Vă doresc mult bine şi nu uitaţi, noi vă aşteptăm!
Cu deosebit respect
Lt.col.(r) Vasile BĂESCU

vineri, 24 septembrie 2010

Ăsta i-a primit astăzi pe poliţişti la Cotroceni...un neica nimeni!!!

Departamentul pentru Relaţia cu Autorităţile Publice şi Societatea Civilă
Cultură şi Culte
Consilier de Stat

Probleme cetatenesti
Consilier de Stat Gabriel-Cristian Piscociu

Promovarea sportului
Consilier de Stat Maria Bitang


ATRIBUTIILE DEPARTAMENTULUI PENTRU RELAŢIA CU AUTORITĂŢILE PUBLICE ŞI SOCIETATEA CIVILĂ

4.2. COMPARTIMENTUL PROBLEME CETĂŢENEŞTI
• Soluţionarea petiţiilor adresate Preşedintelui României în conformitate cu Normele privind procedura de soluţionare a petiţiilor adresate Preşedintelui României, emise în baza Legii nr. 233/2002 de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor sunt cuprinse în Regulamentul de Ordine Interioară al Administraţiei Prezidenţiale Termenul de răspuns către petent din partea Compartimentului Probleme Cetăţeneşti este de 45 de zile;

• Transmiterea memoriilor şi petiţiilor, spre competentă soluţionare, instituţiilor administraţiei publice centrale şi locale sau compartimentelor specifice ale Administraţiei Prezidenţiale, precum şi a răspunsurilor către petenţi;

• Primirea şi înregistrarea cererilor de graţiere, obţinerea avizului consultativ din partea Ministerului Justiţiei şi transmiterea răspunsurilor către petenţi, în conformitate cu prevederile Legii nr. 546/2002 privind graţierea;

• Propune, în cazuri sociale deosebite, acordarea unor ajutoare financiare din fondul cu această destinaţie la dispoziţia Preşedintelui României;

• Prelucrarea statistică a datelor şi informaţiile provenite din petiţiile şi memoriile adresate Preşedintelui României şi întocmirea periodică (lunar) a unor rapoarte privind problemele semnalate de cetăţeni;

• Alcătuirea unor dosare de sinteză, pe probleme specifice, conţinând solicitări adresate Preşedintelui României de către persoane fizice, comunităţi sau grupuri comunitare, privind unele aspecte sociale individuale sau colective;

• Organizarea şi asigurarea liberului acces la informaţiile de interes public, în conformitate cu prevederile Legii nr. 544/2001, cu excepţia dispoziţiilor speciale privind accesul mijloacelor de informare în masă la informaţiile de interes public;

• Stocarea datelor şi informaţiilor referitoare la petiţiile şi memoriile adresate Preşedintelui României şi arhivarea documentelor, cu respectarea prevederilor legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date;

• Documentare privind actele normative adoptate de Parlament şi Guvern, modalităţi de ameliorare a comunicării cu publicul;

• Atribuţiile şi sarcinile pentru fiecare salariat se stabilesc prin fişa postului, aprobată de şeful Compartimentul Probleme Cetăţeneşti.

..........

duminică, 19 septembrie 2010

Şi cei ce ucid sunt iertaţi! Trebuie doar să-şi plângă păcatul!

INIMĂ de MAMĂ

Era o biata mama tanara. A murit sotul ei in razboi cu persii. Era din Grecia si i-a ramas un copilas. Ea, femeie serioasa, cu frica lui Dumnezeu, a hotarat in inima ei sa nu se mai casatoreasca.

A dus viata cinstita, in curatie, in post, in milostenie, in cercetarea bisericil si a crescut copilasul asta. Toata mangaierea ei era copilul.

Asa l-a crescut biata mama dintr-o faramatura de carne, cu multa dragoste, ca o mama cand are unul singur si cand nu are, mai ales, nici sot. L-a invatat scoala, ma rog, tinea la el ca la ochii din cap. Dar, crescand copilul, crestea si grija mamei.

Asa a trecut tineretea copilului si a facut armata. Mama, pana la armata, l-a crescut ca pe o fata mare in casa ei. Era cel mai cinstit din tot satul, cel mai cuminte. Nici un cuvant n-a zis impotriva mamei, nici n-a mahnit-o vreodata; nimic nu facea ceva fara sfatul mamei.

Dar, o, rautatea lumii ! Cand a venit din armata, i s-a schimbat mintea. A inceput sa nu mai asculte de mama. A inceput sa nu-si mai arate dragostea fata de mama ca mai inainte; se ducea seara prin sat si venea tot mai tarziu. Mama se topea de scarba acasa. Aprindea candela la Maica Domnului si facea metanii : " Maica Domnului, pazeste-l !" Si cand venea Ioan mai tarziu, ca Ioan il chema, il zicea :

- Dragul mamei, Ioane, unde ai stat tu asa de tarziu, ca mare scarba am avut ? Uite, ai mancare calda, ai camera ta grijita. Eu am plans, ca tu n-ai frati; te vei fi intalnit cineva, ai fi gresit sau niste oameni rai te-or bate.

Dar el a inceput, ca niciodata, sa vorbeasca impotriva :

- Mama, lasa-ma in pace ! Ce ma pazesti ca pe copii ? De acum inainte eu stiu sa ma port in lume !

Niciodata nu vorbise el asa. Mama se topea cand auzea.

- Vai de mine, dragul mamei ! Dar eu pentru ca te urasc iti spun asta ? Eu te iubesc ! Dar ma tem, ca numai pe tine te am, singura mea nadejde ! Daca nu te mai vad, mai bine sa mor si eu !

Sa vedeti ce s-a intamplat.

In satul vecin era o fata rea, blestemata, trageau mai multi. A inceput sa se duca si el acolo. Mama-sa nu stia nimic.

- Unde te duci tu ? l-a intrebat ea. Eu am auzit ca te duci la vrajitoarea aceea. Vai mie, mai bine muream, decat sa aud aceasta !

El, in loc sa asculte, a zis :

- Lasa-ma, mama ! Ce ma pazesti ? Eu stiu sa-mi port caciula de-acum !

Niciodata in viata nu vorbise asa cu mama lui. Iar ea se topea de plans, ca nu mai avea ce sa-i faca. Ce s-a intamplat ? Blestemata aceea de vrajitoare a auzit de la altii ca mama lui nu-l lasa sa vina pe la dansa. Odata, mergand el la casa ei, i-a spus :

- Ia asculta, mai ! Sa-mi spui drept, pe cine iubesti mai mult ? Pe mine sau pe mama ta ? El, fermecat la minte de muierea aceea blestemata, sta oleaca si zice :

- Pe tine te iubesc mai mult !

- Eu nu cred ! a zis ea. Du-te acasa si, daca ma iubesti pe mine mai mult decat pe maica-ta, in noaptea asta sa vii cu inima mamei tale la mine ! Faci asa sau nu ? A stat oleaca si, indemnat de satana, a zis :

- Si aceasta o fac !

Si s-a dus din fata ei si a venit acasa. Mama, saraca, ii pregatise mancarea, ii incalzise camera si plangea la Maica Domnului sa-l aduca sanatos acasa. Iata ce pregatea mama pentru dansul si iata ce pregatea el pentru mama lui !

Ce contrast era aici ? Ce faradelege nemaipomenita ? Mama il astepta plangand, sa-l pazeasca Dumnezeu de primejdii si el vine sa-i scoata inima.

Vine acasa. Trecuse de miezul noptii. Mama i-a iesit in cale :

- Dragul mamei, dar acum se vine ? Vai, multa grija am avut de tine !

El nu vedea nimic. Se uita in stanga si-n dreapta prin casa, dupa cutit. Si vede cutitul cel mare din bucatarie. Ia cutitul in mana, o ia pe mama de grumaz, sa nu racneasca, si o junghie in inima.

Biata mama s-a dus ! Sangele a inabusit-o, s-a stins mama cea scumpa, care se jertfea pentru el !

Ce-a facut ? Auzi pana unde l-a dus satana ! A spintecat sanul stang al mamei, a scos inima mamei, a pus-o intr-un castron, a spalat-o de sange, a imbracat-o pe mama-sa cu haine de moarte, a culcat-o pe pat, a incuiat usa si a luat inima mamei lui in basma si a pornit prin padure sa o duca vrajitoarei, ca sa-i arate ca o iubeste mai mult.

Ati vazut, cand merge un om repede prin padure, daca-i padurea deasa, te lovesc crengile. El mergea repede, ca pana la ziua sa vina inapoi, sa nu afle nimeni crima pe care a facut-o, si totodata s-o incredinteze pe aceea ca o iubeste mai mult decat pe mama lui.

Mergand el repede cu inima mamei intr-o basma alba, o creanga din padure s-a arcuit si l-a lovit peste ochiul drept; si-l durea si a pus mana la ochi. Atunci aude din inima mamei, care era in basmaua alba : " Puiul mamei, te doare rau ?"

Atunci de abia s-a trezit el ! " Vai, mama, cum am ajuns pana aici ? Unde sunt eu ? Unde ma duc ? Mama scumpa, mama buna, cum ti-am scos inima ta de la loc si inca te mai doare pentru durerea ochiului meu ?" Si a inceput a plange groaznic. Atunci a vazut ca-i fermecat si s-a intors inapoi, cand a auzit glasul mamei din inima : " Puiul mamei, te doare rau ?"

A venit acasa - mai era un ceas-doua pana la ziua -, a desfacut pieptul mamei, a pus inima la locul ei si apoi a inceput sa strige tare ca a murit mama lui. Se facea ziua si au auzit vecinii.

- Ce-i, mai Ioane ?

- A murit mama !

- Dar cum se poate ?

- Mama mea a murit ! Mama mea a murit !

A venit lumea sa-l mangaie, dar el nu se putea mangaia, ca mai era un semn dumnezeiesc. Din sfert in sfert de ora, unde se ducea, auzea glasui mamei : " Puiul mamei, de ce m-ai omorat ?" Cand auzea glasul mamei, era cea mai grea pedeapsa pentru el !

Atunci toata lumea se mira, oare de ce plange el asa de tare disperat dupa mama, ca de obicei barbatii sunt mai tari de fire ! Dar el stia de ce plange, ca auzea glasul mamei, care il mustra cu mila : " Puiul mamei, de ce m-ai omorat ?"

Ce s-a intamplat ? S-a dus repede la doua batrane si le-a adus sa o scalde pe mama. Cand a scaldat-o, a vazut ca este junghiata in inima :

- Mai Ioane, mama ta a fost junghiata !

El, cand a auzit, s-a topit de plans, ca stia cine a junghiat-o. A imbracat-o, dupa trei zile a inmormantat-o; dar el, in loc sa se linisteasca, mai tare plangea si bocea, incat toata lumea zicea : " Iata cat de mult a iubit el pe mama lui !" Dar el stia si auzea glasul mamei mereu, mereu, care il mustra si zicea : " Dragul mamei, de ce m-ai omorat ?"

Dupa ce si-a pus mama in mormant si-a adus aminte si zicea, plangand, in casa : " Mama scumpa, mama buna, cum te luptai tu cu mine ! Cum te luptai sa ma scoti din ispite, sa ma duci la manastire, si acum am ramas singur ".

Ce-a pus Dumnezeu in mintea lui ? Sa se duca singur la un duhovnic de manastire si sa se spovedeasca : " Ma duc, ca mama saraca voia sa ma scoata din ispite si eu nu cunosteam atunci ! Ma duc eu !"

A incuiat usile si s-a dus la un mare duhovnic al unei manastiri si a cazut cu fata la pamant :

- Parinte, eu sunt cel mai rau om din lume, cel mai mare criminal ! Batranul l-a linistit, i-a citit molitfa de spovedanie, l-a spovedit, si el i-a spus duhovnicului cum a omorat pe mama lui buna. Iar duhovnicul, om intelept, i-a zis :

- Fiule, nu te deznadajdui de mantuirea ta ! Dar sa stii ca cine omoara pe mama sau pe tata, treizeci de ani nu poate lua Sfintele Taine !

- Parinte, a zis el, dar altceva se intampla. Aud glasul mamei de cateva ori pe ceas, care zice : " Pulul mamei, de ce m-ai omorat ?"

Si a zis duhovnicul :

- Tot bine vrea sa-ti faca, ca sa-ti aduci aminte de crima pe care ai facut-o si sa te pocaiesti, ca macar, daca nu te-a avut in lumea asta, sa fii cu dansa dincolo !

- Cum sa ma pocaiesc, parinte ?

- Iata cum, fiule. Daca vrei sa te faci calugar, canonul se scade la jumatate, adica la 15 ani !

- Ma duc ! Nu-mi mai trebuie casatorie, numai sa ma ierte Dumnezeu !

- Du-te, fiule, plange-ti pacatul si te va ierta Dumnezeu !

- Ma duc, parinte !

A vandut toate, si-a luat doua randuri de haine, a dat casa de pomana la o vaduva si s-a dus la o manastire de pe malul Iordanului. Aici a batut in poarta.

- Ce doresti, frate ?

- Am venit sa-mi plang pacatele ! Oare ma primeste parintele staret aici ?

- Primim, doar manastirea este spital duhovnicesc pentru orice pacatos !Manastirea ii vindeca pe toti !

L-a primit, si ca nou incepator l-a pus la incercare la cele mai grele ascultari. La bucatarie, la trapeza, la gradina, la ingrijirea bolnavilor, la slujba dobitoacelor. El facea cu atata dragoste, si numai plangand, aducandu-si aminte de pacatele lui si cum si-a omorat mama.

Dar, pe masura ce se pocaia el in manastire si facea ascultare, glasul mamei venea mai rar. La cateva zile il mai auzea. Mai tarziu, la cateva luni, duhovnicul i-a spus :

- Cu cat glasul mamei vine mai rar, cu atat Dumnezeu se apropie de tine, ca mama vrea sa te aduca la cer, ca-i pare rau ca te-a pierdut in lumea asta ! Ea tot mama a ramas!

- Parinte, a intrebat el, ce canon mai aspru sa fac eu ca Dumnezeu sa ma ierte mai repede ?

- Fiule, sa mananci doar o data in fiecare zi mancare fara untdelemn trei ani de zile, sa faci cate cinci sute de metanii pe zi si sa zici psalmul 50 de cate ori vei putea mai mult pe zi.

- Fac, parinte !

Pe langa ascultarea grea, numai sambata si Duminica venea de doua ori la masa, in celelalte ziie manca o data in zi, mancare fara untdelemn, vin nu gusta deloc si a facut trei ani acest canon.

Calugarii se minunau de dansul, cu cata dragoste face ascultare si canon, ca ei nu stiau taina lui : " Mai, acela are dar de la Dumnezeu, ca zilnic plange !"

La trei ani de zile, inainte de Florii, a venit el la duhovnic sa se marturiseasca. Iar duhovnicul i-a spus :

- Frate Ioane, cum mai stai ? Mama te mai cerceteaza ?

- Parinte, mai rar. Parca as dori s-o aud mai des, dar mai rar se aude ! El a slabit de atata post. Trei ani de zile mancare fara untdelemn, cinci sute de metanii pe zi si ascultarea grea in manastire, si atunci a zis duhovnicul :

- Frate Ioane, iata vine saptamana Sfintelor Patimi. De la Florii pana in ziua de Pasti sa nu gusti nimic, nici apa, nici mancare, iar in sambata Pastilor sa vii la mine.

Si a venit in sambata Pastilor foarte slabit, dar vesel oarecum, ca Duhul Sfant, dupa masura pocaintei, il bucura.

- Iata, frate Ioane, noi mergem la slujba invierii la noapte, tu insa sa nu vii la biserica.

- Dar ce sa fac, parinte ?

- Du-le in chiliuta ta, pregateste-ti candela, pune-i untdelemn, pune fitil si n-o aprinde. Roaga-te la Dumnezeu si pomeneste si pe mama ta, ca ea este martira si are mare trecere la Dumnezeu sa te ajute cu rugaciunea. Si daca va fi un semn si ti se va aprinde candela singura, sa stii ca te-a iertat Dumnezeu si mama ta de tot pacatul.

El s-a dus in chilie - nu mancase de la Florii nimic -, s-a pus cu fata la pamant si a inceput sa se roage : " Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul, pentru rugaciunile Preasfintei Maicii Tale si ale mamei mele !"

Si asa s-a rugat patru ceasuri, cu multe lacrimi si, vazand ca nu-i nici un semn si trebuia sa iasa cu Invierea, s-a aruncat in chipul crucii si striga cat putea la Mantuitorul, la Maica Domnului si la mama lui sa-l ierte si sa-i dea un semn de mangaiere ca l-a iertat.

Cand se trageau clopotele pentru inviere si toti calugarii ieseau afara, deodata, o lumina dulce a umplut chilia lui si s-a aprins candela singura, iar de la sfintele icoane s-a auzit un glas : " Puiul mamei, te-am iertat !"

Dupa atata jertfa, mama buna, tot mama a ramas ! In loc ca el sa faca treizeci de ani de pocainta sau cincisprezece in manastire, in trei ani de zile mama l-a iertat. L-a adeverit prin aprinderea candelei. Dupa ce a omorat-o, dupa ce a suferit martiriul din mana lui, ea tot cu inima de mama a ramas.

luni, 13 septembrie 2010

CADRELE MILITARE ÎN REZERVĂ, NU CEDEAZĂ!

08.09.2010
SCRISOARE-APEL CATRE DEPUTATII DIN PARLAMENTUL ROMANIEI

DOAMNELOR SI DOMNILOR SI DEPUTATI,


Zilele acestea se afla in dezbaterea Camerei Deputatilor Proiectul Legii privind sistemul unitar de pensii publice.
Considerăm că acest proiect reprezintă o încercare a actualului Guvern de a arunca urmările crizei economice în sarcina celor mulţi, inclusiv prin afectarea veniturilor pensionarilor şi distanţarea punctului de pensie de valoarea salariului mediu brut pe economie.
De fapt, punerea in aplicare a prevederilor Legii nr. 119 privind unele masuri in domeniul pensiilor a creat o profunda nemultumire in randul cadrelor militare active si in rezerva, care vad in aceasta lege o masura discriminatorie si nedreapta, care le afecteaza existenta si statutul social.
Sindicatul cadrelor militare disponibilizate – organizaţie sindicală care cuprinde cadrele militare în rezervă din toate structurilor sistemului de securitate, ordine publică şi apărare naţională –vă invită la o analiză profundă şi realistă a situaţiei dezonorante şi nedrepte în care se încearcă să fie adus personalul armatei, activ şi în rezervă (pensionarii militari), rugându-vă ca prin atitudinea, comportamentul politic şi votul exprimat, să împiedicaţi includerea în conţinutul acestei legi a prevederilor incorecte şi nedrepte, cu privire la pensia militarilor.
Din respect pentru timpul dumneavoastră nu vă vom supune analizei elemente emoţionale în legătură cu statutul social al militarilor (in special responsabilităţile, riscurile si servituţile profesiei de militar: asumarea prin jurământ a sacrificiului suprem; limitarea drastica a exerciţiului unor drepturi si libertăţi fundamentale; inexistenta contractului de munca / cărţii de muncă; programul de munca nenormat; interdicţia accesului la surse suplimentare de venit; mutările la ordin dintr-o garnizoana în alta, cu implicaţii majore asupra situaţiei familiale etc.).
În procesul de aderare la structurile euro-atlantice, armata a fost prima instituţie a statului român care a parcurs o reformă reală, reducându-şi drastic efectivele de la 320.000 de oameni în anul 1989, la 75.000 în 2007. În acest context, peste 40.000 cadre militare au fost nevoite să părăsească sistemul şi să-şi încheie cariera militară înainte de termen, în plină ascensiune profesională, în condiţiile în care statul român, prin legislatia adoptata, le asigura recunoaşterea şi răsplata muncii depuse, precum şi continuarea activităţii în alte sectoare, inclusiv cumulul salariului cu pensia.

Ca urmare a eforturilor cadrelor armatei, multe dintre ele în rezervă acum, Armata României este astăzi integral profesionalizată, îşi îndeplineşte cu cinste şi sacrificii misiunile în teatrele de acţiuni internaţionale, bucurându-se de încrederea şi preţuirea românilor.
DOAMNELOR SI DOMNILOR PARLAMENTARI,
In decursul procesului complex si dureros de transformare, Armata a desfăşurat o amplă activitate de documentare asupra legislaţiei care sta la baza organizării si funcţionarii structurilor militare, a celor referitoare la statutul cadrelor militare active şi în rezervă din tarile cu democraţii avansate, iar principiile acesteia au fost utilizate la realizarea cadrului legislativ românesc in vigoare pana in anul 2010, constituind un important atu în procesul de aderare la NATO si UE.
Tocmai de aceea, prin acest apel vă solicitam:
1. Să susţineţi eliminarea din conţinutul Legii privind sistemul unitar de pensii a prevederilor referitoare la militari, precum şi menţinerea actualei Legi nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (cu completările si modificările ulterioare) şi respectiv ale legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor care se încadrează în pilonul al doilea privind schemele ocupaţionale (profesionale) guvernate de Directiva Europeana nr. 86/378/EEC, modificata prin Directiva nr. 97/96/EEC.
Ar fi o eroare impardonabilă să nu se ţină cont de acest argument, în favoarea altora de circumstanţă, mai ales că principiile care stau la baza pensiilor militare de stat din legea aflată în vigoare sunt deja aliniate la legislaţia europeană.
Acest adevăr este confirmat prin Decizia nr. 20/02.02.2000, a Curţii Constituţionale care a dispus cu privire la necesitatea menţinerii sistemului pensiilor militare de stat: “… reglementările referitoare la pensia de serviciu pentru militari, cu diferenţele pe care această pensie le prezintă faţă de pensia comună de asigurări sociale, nu constituie o încălcare a principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, principiu prevăzut de art. 16 alin.(1) din Constituţie, ci reprezintă o recunoaştere a interdicţiilor severe şi a riscurilor sporite la care această categorie profesională este supusă”. Curtea Constituţionala reţine, aşadar, că instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare nu reprezintă un privilegiu, ci ea este justificata in mod obiectiv, constituind o compensare parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii.
Mai mult, vă reamintim, stimaţi parlamentari, că sistemul pensiilor militare în România are izvoare istorice încă din 1829-1830, fiind perfecţionat şi consacrat definitiv in timpul lui A.I. Cuza prin înfiinţarea Casei de Pensii a Armatei si respectat cu sfinţenie pe timpul domniilor lui Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea , al regimului comunist şi până astăzi. Anularea acestui sistem ar fi o mare nedreptate făcută cadrelor militare, ar afecta grav standardul de viaţă al militarilor şi ar reprezenta o abatere de la sistemul pensiilor militare din statele membre ale NATO şi UE.
În majoritatea statelor membre NATO şi UE salarizarea şi pensionarea personalului Forţelor Armate sunt reglementate prin legi şi norme specifice şi distincte. În unele state în care există grile comune pentru personalul bugetar, ministerele apărării sunt abilitate să completeze aceste legi cu acte normative proprii, ordine şi alte reglementări interne (anexă).
2. Reglementările propuse pentru recalcularea pensiilor militare şi ale poliţiştilor încalcă nu numai principiul “neretroactivităţii” prevăzut de Art. 15, alin. (2) din Constituţia României, ci introduce premisa falsa ca pensiile ocupaţionale actuale pot fi recalculate ca si cum ar fi fost obţinute in baza principiului contributivitatii prevăzut in proiectul legii supus dezbaterii la art. 2, lit. c) .
Dacă prin lege militarul ieşit la pensie nu a contribuit la sistemul de asigurări sociale, cum putem inventa o contribuţie virtuală, atât timp cât, in înţelesul art.3, alin. (1) din Proiectul Legii militarul nu a avut calitatea de “asigurat” in sistemul public de pensii şi nici de “contribuabil”? Faptul ca militarii nu au avut niciodată până acum “Carte de munca” ar trebui să constituie un argument la fel de convingător, in acest sens.
In plus, referitor la metodologia recalculării va supunem atenţiei faptul ca prin Decizia nr. 120/2007 Curtea Constituţionala a dispus ca: “In toate cazurile in care din recalculare, rezulta un cuantum mai mare al pensiei se va plăţi acesta, iar daca noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda in continuare pensia anterior stabilita si aflata in plata, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câştigate anterior”.
Totodată, vă rugăm să reanalizaţi prevederile cap. IV din Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordului cadru cu Comisia Europeană şi să luaţi în dezbatere propunerile legislative înregistrate la Senat în noiembrie 2009 pentru îndreptarea greşelii legislative privind interzicerea cumulului pensie-salariu, făcută prin angajarea răspunderii Guvernului care afectează în mod deosebit cadrele militare ajunse în postura de pensionar, fără voia lor.
3. Apreciem că reglementările respective sunt nu numai neavenite, dar si antiumane, antieuropene si anticonstituţionale afectând in mod direct cadrele militare ajunse in postura de “pensionari” datorita procesului de restructurare a Armatei, si duc la desfiintarea profesiei militare si a statutului de rezervisti pe care il au pensionarii militari, care in virtutea legii au obligatia ca, in situatii de criza sau razboi, sa-si reia activitatea ca luptatori in randul fortelor armate.
Acţiunile dumneavoastră ar stopa numeroasele procese declanşate deja la toate instanţele din ţară care au dat decizii favorabile petitionarilor, precum şi protestele adresate inclusiv organismelor internaţionale.
Luând act de situaţia actuală, nu putem sa nu ne întrebăm: militarii au greşit atunci când au contribuit la aderarea României la NATO si UE sau greşesc acum, acceptând măsurile propuse impotriva lor? Cine doreşte decredibilizarea, demobilizarea si demotivarea cadrelor Armatei României si chiar desfiintarea statutului de militar in Romania?


DOAMNELOR SI DOMNILOR DEPUTATI,
Va rugam sa va ganditi la faptul ca votul dumneavoastra reprezinta o decizie istorica cu implicatii majore si profunde pentru securitatea nationala a Romaniei.
In ceea ce ne priveşte, rămânem ferm ataşaţi valorilor naţionale şi occidentale si ne rezervăm dreptul de a utiliza gradual toate formele legale ale activităţii sindicale, în plan intern şi internaţional, pentru ca Armata României, activă şi în rezervă, să asigure prezervarea irevocabilă a acestor valori.


SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE
Comitetul Director


Bucuresti,
07.09.2010


ANEXĂ
PRINCIPIILE SI METODOLOGIA
care stau la baza calculului pensiilor militare in tarile membre NATO si UE şi în alte ţări cu sisteme politice democratice avansate
- trăsături esenţiale comune cu cele ale Legii nr. 164/ 2001 –


1. Sistemul de calcul al pensiilor militare prezintă particularităţi distincte conceptual fata de cel al pensiilor civile si este reglementat prin lege ocupaţionala separata (Germania, Marea Britanie, SUA, Turcia, Coreea de Sud, Israel, Egipt, Japonia, Cehia, Polonia) sau printr-un capitol distinct, cuprins într-o singură lege, împreună cu cel al pensiilor bugetarilor, dar cu prevederi aparte pentru militari (Franţa, Italia, Grecia, Portugalia, Austria). IN NICIUNA DIN ACESTE TARI NU AU FOST LUATE MASURI DE REDUCERE A PENSIILOR MILITARE PENTRU IESIREA DIN CRIZA ACTUALA.
2. Baza de calcul a pensiilor militare se stabileşte în funcţie de valoarea soldei din ultima luna de activitate (Germania, Marea Britanie, Turcia, Italia, Grecia, Austria, Japonia, Coreea de Sud, Israel) sau de media soldelor pe ultimele trei sau şase luni (Franţa, Egipt), de vechimea integrala în armată (în majoritatea tarilor – 30 ani, Japonia – 20 ani, Israel – 25), si de vârsta standard de pensionare. Pentru stabilirea pensiei, bazei de calcul rezultate i se aplica un procent cuprins între 70-80%. (Ungaria 65, Olanda 70, Marea Britanie 72,5, Germania 75, SUA 77, Norvegia 76, Italia 80, Franţa 80. In România acest procent este de 60% din solda de baza, fără sporuri (pensia militara medie este de 1.400 lei, adică 340 euro, in comparaţie cu 2000 - 3000 euro cat este cuantumul acesteia in tarile la care ne raportam).
3. In toate ţările, la pensia de bază calculată se adaugă sporuri determinate de anii prestaţi peste vechimea de pensionare (acolo unde au fost acceptate astfel de cazuri) si de condiţiile de desfăşurare a serviciului: categorii de forţe armate si genuri de arme, specialităţi, garnizoane izolate, misiuni în teatre de operaţii. Indiferent de numărul anilor rezultaţi prin adăugarea acestui spor de vechime la timpul efectiv lucrat, baza de calcul a pensiei ia în consideraţie nu mai mult de 40 sau 45 de ani, pentru a nu depăşi valoarea salariului luat în calcul. În armata portugheză, valoarea reală a pensiei poate fi mai mare decât salariul dinaintea pensionarii, deoarece nu se mai aplică impozite. In România se iau in calcul maxim 40 de ani de serviciu;
4. La data ieşirii la pensie, militarii profesionişti primesc ca sprijin o suma substanţiala fixa de bani (Israel – 100.000 $ SUA) sau echivalentul unui anumit număr de solde lunare, până la 36 (Franţa, Marea Britanie, Turcia, Egipt). În Austria, la cerere, primesc anticipat si o sumă egală cu 70 de pensii lunare, cu condiţia să fie girat de rude apropiate care să poată prelua rambursarea în caz de deces. Raţiunea tuturor acestor ajutoare este, în principal, de a facilita integrarea în societatea civilă, o eventuală reîntoarcere la locurile natale sau cumpărarea unei locuinţe pentru a o elibera în timp rezonabil pe aceea de serviciu;
5. In toate tarile, pensiile militare se actualizează imediat cu indexarea salariilor militarilor activi, precum si periodic, în raport cu valoarea inflaţiei;
6. In marea majoritate a acestor tari, pensia militara se poate cumula cu un salariu în domeniul bugetar (în SUA – integral, în Portugalia – salariul se diminuează cu o treime etc.).

duminică, 12 septembrie 2010

SINUCIGAŞII O FAC DE SĂRĂCIE SAU DIN NECREDINŢĂ!!!

Într-o postare de astăzi pe FB, cineva a lansat spre dezbatere un articol în care se prezenta tentativa de suicid a trei persoane din jud Iaşi, ajunse în pragul disperării datorită sărăciei accentuate în care se găseau!
Parcurgând cu răbdare părerile (în totalitate) de bun simţ ale tuturor ceror care au avut timpul şi interesul să intervină cu un pdvd propriu despre aceste fapte condamnabile, am tras concluzia că distinşii interlocutori susţineau că ai noştrii conaţionali, ajung la asemenea gesturi extreme din sărăcie şi oarece labilitate psihică, dar nu din disperare!!!
S-au prezentat situaţii de suicid şi din alte ţări europene, unde numărul tentativelor (nu discutăm şi despre reuşite) este covârşitor mai mare faţă de cel înregistrat la noi!
Părerea mea este următoarea:
Suntem un popor de disperaţi, disperaţi "după orice" precum creditul....
Nu ratăm nicio ocazie unde se-mparte ceva "mocca" să nu ne călcăm în picioare ca DISPERAŢII!
Se dau mici şi bere de la Vanghelie, ne îmbulzim ca DISPERAŢII...
Se împart geci portocalii imprimate cu un slogan dezgustător, lăsăm vaca cu căldarea sub uger şi porcul guiţând de foame şi alergăm DISPERAŢI să ne completăm garderoba...
Nu s-a terminat bine împărţirea LUMINII în noaptea de ÎNVIERE şi sărim pe preot să luăm Paşti, că suntem DISPERAŢI să ajungem repede acasă, să "balotăm" mielul rumenit stropit cu vin din belşug, chiar dacă slujba de abia a început!!!
Ăştia suntem din păcate şi mă rezum doar la aceste câteva exemple!
Dacă la noi disperarea este malignă şi ajunge să ne-nceţoşeze mintea încât recurgem la suicid, în ţările europene unde procentul este net "favorabil", "motivaţia" este cu totul alta!
Eu afirm cu tărie că lipsa, dezinteresul sau indiferenţa faţă de religie este cea mai mare cauză!
Omul care trăieşte în afara bisericii, este luat de "valul" necredinţei şi împins la asemenea gesturi finale!
Prezint în continuare aleatoriu procentele cu nr populaţiei ce s-a declarat FĂRĂ RELIGIE, lăsându-vă pe voi să trageţi concluziile:
Lituania = 25%
Letonia = 59,8%
Estonia = 62%
Rusia = 27,4%
Slovacia = 9,7%
Finlanda = 12,6%
S.U.A. = 8,7%
Suedia = 30%
Armenia = 34%
Austria = 8,6%
Belarus = 50,7%
Bulgaria = 48%
Cehia = 40% + nehotărîţi = 16%
Chile = 6%
China = 52% + atei = 12%
Coreea de Sud = 49,3%
Coreea de Nord = 68,3%
Georgia = 42,8%
Italia = 13,6%
Marea Britanie = 30%
Ucraina = 56,6%

joi, 2 septembrie 2010

DE CE NU-MI PLACE elena udrea ?

foarte simplu:
pentru că este falsă, se manifestă prin gesturi expirate iar apariţiile ei de "mironosiţă" silitoare, trădează incompetenţa!
O să-mi spuneţi că este apreciată de oameni importanţi ai societăţii noastre? Care sunt aceia vă rog?
Colegii de partid? Cei neînsemnaţi au o teamă vizibilă de "puterea" matroanei, iar cei mai cunoscuţi se fac că-i cântă-n strună, pentru a putea să-şi vadă de giumbuşlucurile lor!!!
Ziarişti, oameni de cultură, oameni de afaceri....toţi sunt interesaţi doar de "puterea" aparentă pe care această persoană o degaje prin prezenţa sa!!!
Şi ar mai fi un motiv pentru care consider că madam udrea este o persoană publică "surogat".
Viaţa mi-a dat posibilitatea să cunosc multe femei care au ajuns să fie apreciate pentru munca depusă şi seriozitatea cu care au rezolvat situaţii critice! Aceste femei sunt anonime şi trăiesc în anonimatul lor cu -25% din salariu!
În faţa acestora, elena n-ar avea curaj nici măcar să ridice privirea!
Dar...noi nu mai avem nevoie de persoane pregătite ci de matroane sexoase, care-şi dau ochii peste cap când li se înfige-n gură vreun microfon, iar în timpul liber intervin în emisiuni în direct să se autoaprecieze sub protecţia anonimatului!

duminică, 29 august 2010

LA MULŢI ANI de SF ALEXANDRU

Sfântul Alexandru, arhiepiscopul Constantinopolului

De origine modesta si lipsit de stiinta cartilor, dar prin virtutile si harismele sale apostolice, sfântul Alexandru s-a aflat demn sa-l slujeasca pe sfântul Mitrofan (cf. 4 iunie), Arhispiscop al Bizantului, in calitate de preot al episcopului, iar mai târziu (314) ca episcop ajutator. Dupa victoria sfântului Constantin asupra lui Licinius, împaratul a organizat o intalnire oratorica intre Alexandru si ritorii pagâni din Bizant, care s-au vazut infrânti nu de discursul sfântului, ci de o minune ce a savârsit-o. Cum sfântul arhiepiscop Mitrofan era prea bolnav si prea batrân ca sa mai poata participa la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (anul 325), l-a trimis pe Alexandru sa prezideze in locul lui. Dupa inchiderea lucrarilor Sinodului, împaratul Constantin a cerut la toti Purtatorii-de-Dumnezeu Parinti ce au stralucit in timpul lucrarilor sa vina la Constantinopol (oras pe care tocmai si l-a ales drept cetate imperiala) ca sa-l binecuvinteze. Un inger al Domnului i-a aparut in acele zile Sfântului Mitrofan, descoperindu-i ca avea sa-si incredintele Domnului sufletul sau in zece zile, si ca sa-l lase pe fericitul Alexandru arhiepiscop in locul lui. Parintii episcopi care se aflau la Constantinopol in acele zile s-au bucurat de aceasta veste si, dupa ce au slujit slujba de inmormântare a Sfântului Mitrofan l-au inscaunat in mod solemn pe sfântul Alexandru ca prim Episcop al noii capitale a Imperiului. In urma Sinodului de la Nicea, Sfantul Alexandru, care avea deja aproape 70 de ani, a continuat sa apare Credinta Ortodoxa in fata intrigilor lui Arie si a acolitilor sai. Unii au spus chiar ca sfântul Alexandru ar fi facut mai multe calatorii apostolice în Tracia, Macedonia, Tesalia si in insulele grecesti pentru a predica credinta Sinodului ortodox de la Niceea.

Convocat la Nicomidia pentru ca sa-si explice credinta, Arie (Arius) a reusit sa-l însele pe împarat semnând o marturisire de credinta în care se multumea sa spuna ca Fiul lui Dumnezeu este nascut înainte de toti vecii. Profitând deci de aceasta marturisire de credita, Arie a cerut atunci reintegrarea sa in Biserica. Sub presiunea lui Eusebiu de Nicomidia, împaratul a primit favorabil cererea sa si a cerut Episcopilor reuniti la sinodul din Tir sa o examineze (335). Acest sinod, compus in principal din partizani de-ai lui Arie, s-a intors cu rautate împotriva Sfântului Atanasie cel Mare (praznuit la 18 ianuarie împreuna cu Sfântul Chiril, amândoi arhiepiscopi ai Alexandriei, si la 2 mai - aducerea moastelor), pe care l-au tratat de vrajitor, de bruta si de semanator de discordie. Luând cunostiinta de toate acestea, sfântul Atanasie s-a îmbarcat în secret pe o corabie cu destinatia Constantinopol, unde a încercat in zadar sa vorbeasca cu împaratul, în timp ce sinodul de la Tir îl condamna la exil în Treves (orasul german Trier de azi). Arius a incercat sa revina la Alexandria, insa la aceasta veste o razmerita a izbucnit în osar contra lui, astfel încat împaratul la chemat la Constantinopol ca sa se împartaseasca cu sfântul Alexandru. Eusebiu de Nicomidia si ai sai au facut tot felul de presiuni asupra sfântului arhiepiscop ca sa slujeasca o Sfânta Liturghie in care sa se împartaseasca cu Arie ereticul. Atunci sfântul Alexandru s-a retras in biserica Sfânta-Irina si, îngenunchiind în fata sfântului jertfelnic, s-a rugat zi si noapte cu aceste cuvinte: "Doamne, daca Arie trebuie sa fie împacat cu Biserica, atunci slobozeste pe robul tau cu pace. Dar daca ai mila de Biserica Ta si nu vrei ca mostenirea Ta sa se faca de rusine, atunci ia-l pe Arie, pentru ca oamenii sa nu ia erezia drept Adevarata Credinta". Sâmbata, cu o zi inainte de duminica in care ar fi trebuie sa se petreaca aceasta slujba, pe când se gasea în piata lânga coloana de porfira ridicata de Constantin, Arie a fost brusc chemat de nevoile firesti, si pe când era la closet, matele au crapat în el, si acolo a si murit, în locul în care-si fac oamenii nevoile firii, lipsindu-se astfel si de împartasanie si de viata. Când a aflat aceasta veste, Sfântul Alexandru a dat slava lui Dumnezeu, nu pentru moartea aceluia, ci pentru ca Domnul si-a arata înca o data puterea Sa peste dorinta mai-marilor lumii acesteia. Totusi, cu aceasta tulburari nu au luat sfârsit, si sfântul Alexandru a trebuit sa continue sa lupte pentru Ortodoxie. A adormit în pace câteva luni dupa moartea Sfântului Constantin (337), la vârsta de 98 de ani, lasând în scaunul de la Constantinopol pe Sfântul Pavel (praznuit la 6 noiembrie).

luni, 23 august 2010

..."poate l-a înjurat",..."poate i-a vorbit urât femeii"...

Citesc pe COTIDIANUL.ro, că preşedintele nostru, a pălmuit un cetăţean pe stradă!
Incidentul s-ar fi produs la ieşirea dintr-o crâşmă prezidenţială de pe litoral!.....
Ce pot spune?
Că vagabondul cotrocenian era beat, n-ar fi o noutate, că l-a făcut dobitoc pe agresat şi asta-i stă în obicei, dar.....că I-A DAT O PALMĂ?????
Aşa ceva nu pot să cred!!!
Cât este de spurcat la gură se ştie, dar să dea într-un alegător, este peste puterea mea de a gândi!
Nu cred că poate facea aşa ceva!
Un om (chiar dacă este preşedintele ţării) cu o privire aşa de blândă şi limpede nu poate face rău nici măcar unei muşte! Dar-minte unui confrate!
Totuşi..."poate l-a înjurat",..."poate i-a vorbit urât femeii"...nu pot să-mi dau seama!
O să urmăresc caseta (care nu va apărea niciodată) şi promit să vă dau un răspuns!

duminică, 22 august 2010

"UNDE ERA DUMNEZEU"? - de Silviu GUNOI Prigoană

"... acolo a fost o sărbătoare. Nu ştiu unde a fost Iisus Hristos şi Dumnezeu în momentul respectiv, că pă 15 August când s-a-ntâmplat nenorocirea era Sf. Mărie!
Şi de Sf. Mărie bănuiesc că Dumnezeu era lângă bebeluşii ăia să-i protejeze, dar se pare că Dumnezeu a avut o altă treabă, la o masă, o sindrofie, că toată lumea era la o masă la sindrofia Mamei Mântuitorului şi s-a-ntâmplat catastrofa!.....
Şi unde-a fost Dumnezeu, când un popor ca al nostru are 18.000 de biserici şi stă pe genunchi şi-şi face o cruce, de ce-a lăsat Dumnezeu să se-ntâmple aşa ceva în această ţară?..."
Aşa şi-a început pledoaria penibilă, penibilul Silviu GUNOI Prigoană la emisiunea Cristinei Şincai pe RTV ieri 21 august la ora 15, culminând în momentul în care i-a atribuit dnei Cristina Pocora apelativul de nesimţită, nu o dată ci de două ori!!! Refuzând să-şi ceară scuze la îndemnul moderatoarei, a părăsit ofensat emisiunea!
Ce ar putea fi de spus? La prima vedere, nimic pentru că în faţa mitocăniei rămâi fără cuvinte! Totuşi cred că dl GUNOI, merită nişte explicaţii, fiindcă "domnia" sa, face afirmaţii pe care nu le poate susţine!
Dle. GUNOI, spre surprinderea dumneavoastră, Dumnezeu prin Pronia Sa, se găseşte în permanenţă lângă noi, toţi oamenii, mai ales lângă nişte micuţi nou născuţi!
Când spun că Dumnezeu se află lângă noi să ştiţi că dumneavoastră nu sunteţi exclus din ecuaţie, chiar dacă nu-i simţiţi prezenţa din cauza îngânfării, indiferenţei, infatuării şi nesimţirii care vă caracterizează!
Că Dumnezeu a fost prezent, s-a văzut fiindcă i-a luat la El pe cei 5 îngeraşi, nevrând să ni-i lase să-i pângărim, poate, prin simpla noastră existenţă păcătoasă! I-a luat la El pentru că erau "fără de păcat" (despre păcatul strămoşesc cu care ne naştem, nu au sărăcuţii nici o vină), erau imaculaţi şi până să ajungă să se infesteze în această lume plină de răutate şi minciună, a hotărât că sunt mai de folos lângă El!
Mintea dumneata, dle GUNOI poate înţelege asta?
Poate înţelege că indiferent de voinţa omului, faptele lui Dumnezeu sunt independente de aceasta! Dacă ei trebuiau să-şi sfârşească existenţa scurtă pe acest pământ, puteau să stea lângă ei câte 3 asistente şi un medic şi tot s-ar fi întâmplat ce s-a-ntâmplat. Poate nu în acest mod "inchizitor"!
De ce fiinţe nevinovate se "prăpădesc" nemeritat şi fără să ştie măcar?
Pentru ca cei de lângă ei, să priceapă că sunt în afara Adevărului şi să se îndrepte!
Se naşte întrebarea "ce vină au ei pentru păcatele noastre"?
Ei n-au, de aceea Dumnezeu nu-i mai lasă să trăiască într-un mediu meschin şi pierzător de suflet, în care urmează să-i creştem! Aşa că-i scoate din întunericul existenţei lumeşti în care-i ţinem, şi-i aduce în Împărăţia Luminii şi Adevărului!
De ce? Ca să devenim OAMENI dle GUNOI, să nu mai fim cârcotaşi la faptele şi acţiunile lui Dumnezeu! Mă înşel eu s-au ai primit şi dumneata o palmă acum ceva vreme, când ţi-a fost luat un înger?
NU-L MERITAI nesimţitule, şi Bunuţul n-a vrut să ţi-l lase să-ţi baţi joc de el!
Poţi să înţelegi asta? Tare m-aş bucura, dar nu cred!
Când te vei lepăda de "închinarea la idoli", când te vei însoţi cu OAMENI, când n-o să mai umbli cu nevastă-ta pe la toate ghicitoarele, e posibil să înţelegi că tot ce ţi-am spus este adevărat!
Până atunci rămâi un MARE GUNOI UMAN, şi un mare nesimţit!
Să-ţi permiţi să faci o persoană de lângă tine (cu atât mai grav când este femeie) nesimţit, asta denotă încă odată că eşti redus ca intelect! Numai un "nepregătit" şi prost crescut, când nu mai are argumente logice, apelează la jigniri!
Iar tu, SATANISTULE, n-ai nici logică, nici pregătire şi nici bună creştere!
Tu faci parte din generaţia "pseudo modelelor" gen Beeeeecali şi Mitică de la Ligă, care-aţi prins curaj să "vorbiţi" datorită banilor, oligofreni analfabeţi ce sunteţi!
O să sfârşiţi toţi în anonimat, nu peste mult timp!

luni, 16 august 2010

Cum pot cei din Diaspora să devină membri PNL!

Toate persoanele rezidente in Diaspora se pot inscrie in PNL si devin automat membri ai PNL Sector 1.
Cum se inscriu?
Simplu: Se trimite cererea de aderare + CV la secretariatul sectorului 1. Prin noul statut membrii din Diaspora devin membrii ai filialei sectorului 1 Bucuresti.

Dacă cineva mai avea îndoieli privind hoţia din Diaspora în favoarea PDL, iată un punct de vedere documentat şi abilitat:

Gabriel Savulescu ‎@Referitor la voturile Diasporei. PNL nu a promis nici pensii şi nici salarii fabuliste. PNL nu a adunat lumea la grătare şi chiolhane în pieţe publicie. Diaspora a votat brandul portocaliu prin următoarele reţele electorale:
Diaspora din America de Nord a votat prin reţeaua electorală neoprotestantă, care este anticomunistă. Sloganul: Geoană este comunist a prins. În Italia şi Spania, reţeaua electorală a PD s-a bazat pe fan-cluburile portocalii, care au fost susţinute de Fortza Italia şi Partido Popular. Este arhicunoscut faptul că voturile au fost plătite.
În Republica Moldova, simpatizanţii lui Chirtoacă au fost plimbaţi cu autobuzele în stânga şi în dreapta Nistrului. În plus în Republica Moldova s-a lansat sloganul: Geoană ne retrage cetăţenia română. Aceste minciuni au prins şi rezultatul este arhicunoscut.

MULŢUMIRI Gabi Săvulescu şi Lilick Auftakt!

vineri, 30 iulie 2010

De ce ţinem cu U. CRAIOVA?















Ţinem cu
UNIVERSITATEA CRAIOVA
pentru că există pur şi simplu.
De ce? Nu ştie nimeni.
Există o alchimie a sincerităţii.
Aşa cum există o alchimie
a prostului gust (să ţii cu steaua)
şi a răutăţii (să ţii cu dinamo).
Să ţii cu CRAIOVA înseamnă să fii sincer,
să te bucuri pentru puţin şi să fii loial!

marți, 20 iulie 2010

Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA, constituit in urma unor alegeri libere si democratice,

AVIND IN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru si statalitatea sa neintrerupta in spatiul istoric si etnic al devenirii sale nationale;

CONSIDERIND actele de dezmembrare a teritoriului national de la 1775 si 1812 ca fiind in contradictie cu dreptul istoric si de neam si cu statutul juridic al Tarii Moldovei, acte infirmate de intreaga evolutie a istoriei si de vointa liber exprimata a populatiei Basarabiei si Bucovinei;

SUBLINIIND dainuirea in timp a moldovenilor in Transnistria - parte componenta a teritoriului istoric si etnic al poporului nostru;

LUIND ACT de faptul ca Parlamentele multor state in declaratiile lor considera intelegerea incheiata la 23 august 1939, intre Guvernul U.R.S.S. si Guvernul Germaniei, ca nula ab initio si cer lichidarea consecintelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat si de Conferinta internationala "Pactul Molotov-Ribbentrop si consecintele sale pentru Basarabia" prin Declaratia de la Chisinau, adoptata la 28 iunie 1991;

SUBLINIIND ca fara consultarea populatiei din Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Herta, ocupate prin forta la 28 iunie 1940, precum si a celei din R.A.S.S. Moldoveneasca (Transnistria), formata la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., incalcind chiar prerogativele sale constitutionale, a adoptat la 2 august 1940 "Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldovenesti unionale", iar Prezidiul sau a emis la 4 noiembrie 1940 "Decretul cu privire la stabilirea granitei intre R.S.S. Ucraineana si R.S.S. Moldoveneasca", acte normative prin care s-a incercat, in absenta oricarui temei juridic real, justificarea dezmembrarii acestor teritorii si apartenenta noii republici la U.R.S.S.;

REAMINTIND ca in ultimii ani miscarea democratica de eliberare nationala a populatiei din Republica Moldova si-a reafirmat aspiratiile de libertate, independenta si unitate nationala, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunari Nationale de la Chisinau din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 si 27 august 1991, prin legile si hotaririle Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii romine ca limba de stat si reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, si schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;

PORNIND de la Declaratia suveranitatii Republicii Moldova, adoptata de Parlament la 23 iunie 1990, si de la faptul ca populatia Republicii Moldova, exercitind dreptul sau suveran, nu a participat la 17 martie 1991, in ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale U.R.S.S., la referendumul asupra mentinerii U.R.S.S.;

TININD SEAMA de procesele ireversibile ce au loc in Europa si in lume de democratizare, de afirmare a libertatii, independentei si unitatii nationale, de edificare a statelor de drept si de trecere la economia de piata;

REAPIRMIND egalitatea in drepturi a popoarelor si dreptul acestora la autodeterminare, conform Cartei O.N.U., Actului final de la Helsinki si normelor de drept international;

APRECIIND, din aceste considerente, ca a sosit ceasul cel mare al savirsirii unui act de justitie, in concordanta cu istoria poporului nostru, cu normele de morala si de drept international,

PROCLAMA solemn, in virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, in numele intregii populatii a Republicii Moldova si in fata intregii lumi:

REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT SI DEMOCRATIC, LIBER SA-SI HOTARASCA PREZENTUL SI VIITORUL, FARA NICI UN AMESTEC DIN AFARA, IN CONFORMITATE CU IDEALURILE SI NAZUINTELE SFINTE ALE POPORULUI IN SPATIUL ISTORIC SI ETNIC AL DEVENIRII SALE NATIONALE.

In calitatea sa de STAT SUVERAN si INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:

SOLICITA tuturor statelor si guvernelor lumii recunoasterea independentei sale, astfel cum a fost proclamata de Parlamentul liber ales al Republicii, si isi exprima dorinta de a stabili relatii politice, economice, culturale si in alte domenii de interes comun cu tarile europene, cu toate statele lumii, fiind gata sa procedeze la stabilirea de relatii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept international si practicii existente in lume in aceasta materie;

ADRESEAZA Organizatiei Natiunilor Unite cererea de a fi admisa ca membru cu drepturi depline in organizatia mondiala si in agentiile sale specializate;

DECLARA ca este gata sa adere la Actul final de la Helsinki si la Carta de la Paris pentru o noua Europa, solicitind, totodata, sa fie admisa cu drepturi egale la Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa si la mecanismele sale;

CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste sa inceapa negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind incetarea starii ilegale de ocupatie a acesteia si sa retraga trupele sovietice de pe teritoriul national al Republicii Moldova;

HOTARASTE ca pe intregul sau teritoriu sa se aplice numai Constitutia, legile si celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;

GARANTEAZA exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale si a libertatilor politice ale tuturor cetatenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor apartinind grupurilor nationale, etnice, lingvistice si religioase, in conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki si ale documentelor adoptate ulterior Cartei de la Paris pentru o noua Europa.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

27 august 1991

miercuri, 14 iulie 2010

VIAŢĂ vs. MOARTE

Am spus într-un comentariu despre sinuciderea Mădălinei Manole, că "INDIFERENT CÂT DE GREA ŞI CRUDĂ ESTE VIAŢA, ALTERNATIVA ESTE DE NEACCEPTAT!" Nu avem dreptul să intervenim asupra duratei vieţii atâta timp cât este un dar de la Dumnezeu!
El nu intervine în acţiunile noastre (liberul arbitru), dar dacă recurgem la suicid, atunci îşi întoarce faţa de la noi!
Spun toate astea deoarece, singura certitudine a vieţii omului pe pământ este moartea! Restul este relativ!
Omul se naşte, trăieşte şi în final moare, dar nu ştie când! Dacă intervine pentru a schimba finalul, atunci îşi schimbă ASEMĂNAREA ("...şi a făcut Om după chipul şi asemănarea Sa") divină în chip şi asemănare diabolice....!
Nimeni nu ştie în viaţă ce va face, câţi copii va avea, ce profesie va avea, câte maşini va conduce, etc, dar de murit sigur moare!
CÂND?
Nu ştie nimeni!
Singurii care ştiu asta, sunt cei care hotărăsc să-şi pună capăt zilelor...!

Sinuciderea si jertfa de sine

Spre deosebire de animalele necuvantatoare, care se calauzesc dupa nevoile si instinctele lor, omul isi poate stapani si nevoile si instinctele. Avand minte (nous) si libertate, este in masura sa depaseasca necesitatea biologica si sa lucreze ca persoana stapana asupra sa insasi. Doar el poate sa isi determine viata in mod liber sau sa si-o sfarseasca in mod voit.

Astfel, unii oameni isi jertfesc viata fie din iubire fata de Dumnezeu, de aproapele sau fata de un anumit ideal, fie pentru a evita esecul sau deznadejdea. In primul caz avem jertfa de sine, pe cand in al doilea sinuciderea.

Aparent jertfa de sine nu difera mult de sinucidere. In ambele cazuri este vorba de sfarsitul voit al vietii. In realitate, insa, deosebirea dintre jertfa de sine si sinucidere este uriasa. Criteriul deosebirii lor il constituie mobilurile care duc la faptul de a pune capat vietii. Cand acestea sunt dezinteresate, avem jertfa de sine. Cand sunt interesate si egoiste, avem sinuciderea. In primul caz omul actioneaza din iubire covarsitoare si din plinatatea vietii personale. In cazul al doilea se observa lipsa iubirii si a plinatatii vietii personale. In jertfa de sine omul biruieste moartea prin iubire. In sinucidere este biruit de aceasta, pentru ca nu poate iubi.

Jertfa de sine detine un loc de cinste in Biserica. Hristos insusi ne-o pune inainte ca forma suprema de iubire. Iar ca pilda Se aduce pe Sine insusi, dandu-Se "pentru viata lumii". Mobilul jertfei de sine este iubirea fata de Dumnezeu sau de aproapele. Poate exista si jertfa de sine din devotament fata de o idee sau valoare.

Sinuciderea este condamnata de constiinta umana comuna. In Sfanta Scriptura nu exista o directa condamnare a ei. Este insa relevant faptul ca este prezentata drept consecinta unei extrem de apasatoare stari de pacatosenie.

In Vechiul Testament este amintita sinuciderea lui Saul, a lui Ahitofel s.a., iar in Noul Testament cea a lui Iuda. Saul a fost lepadat de la fata lui Dumnezeu si a sfarsit prin a se sinucide. Ahitofel a ajuns la aceasta fapta din pricina nereusitei uneltirii lui impotriva lui David. In sfarsit, Iuda s-a sinucis datorita deznadejdii la care a ajuns dupa ce L-a tradat pe Hristos.

De altfel sinuciderea vine in contradictie cu porunca limpede a lui Dumnezeu, care zice "sa nu ucizi". In literatura patristica sinuciderea este infatisata ca pacat mai mare decat omorul, iar Biserica refuza sa savarseasca sinucigasilor slujba inmormantarii, cu exceptia cazurilor de bolnavi psihici.

Ca fapta a deznadejdii, sinuciderea dovedeste si necredinta. Punandu-si capat vietii, omul neaga lui Dumnezeu insusirea de Domn si manifesta necredinta fata de iubirea Lui si purtarea Lui de grija. Crestinul adevarat crede ca Dumnezeu ii poarta de grija si ca nu ingaduie sa fie ispitit "mai mult decat poate". Nu doar ca il poate izbavi din orice rau venit asupra sa, dar il poate si ajuta sa il infrunte pe acesta pentru folosul sau real si vesnic.

Un mijloc indirect de sinucidere, care in zilele noastre se raspandeste tot mai periculos in randul tinerilor, este cel ce se realizeaza prin folosirea drogurilor. Recurgerea la droguri da la iveala lipsa satisfactiei sau chiar dezamagirea adusa de viata. La aceasta contribuie mult, se pare, singuratatea, plictisul, relele raporturi ale parintilor cu copiii, precum si a parintilor intreolalta. Folosirea drogurilor se face in vederea unei fie ea si scurte satisfactii sau a fugii de viata. Aceasta, insa, provoaca dependenta si toxicomanie, care il inrobesc pe om si il duc la autodistrugere.

Pericolul acesta are proportii mondiale si apare independent de hotarele si normele nationale, sociale, economice si religioase. Ameninta in special pe tineri, dar si pe copii, care pot cadea cu usurinta victime cercurilor traficului si consumului de droguri.

Pe de alta parte aceasta forma disimulata de sinucidere este favorizata de anomia sociala si de duhul egocentric si hedonist dezvoltat in societatea contemporana. Saturatia la care ajunge omul in urma supraofertei de bunuri materiale si marginirea lui la proximitate datorita lipsei adevaratei vieti religioase creeaza cele mai propice conditii pentru recurgerea la droguri. Acestui lucru se datoreaza, de altfel, si extrem de larga folosire a medicamentelor psihice in societatile postindustriale.

Un mare coeficient al sinuciderilor se datoreaza abuzului de bauturi alcoolice. Abuzul acesta, devenit stare cronica, il distruge pe om atat psihic, cat si somatic, ii denatureaza caracterul si il duce la insensibilitate morala. Betivii, dupa Sfantul Apostol Pavel, "nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu".

De aceea este nevoie de o deosebita atentie la consumul de bauturi alcoolice, in special la varsta tineretii, dat fiind ca poate lesne crea dependenta, cu consecinte distructive. Abuzul de bauturi alcoolice poate, de asemenea, duce si la sinucideri involuntare sau la omoruri involuntare, prin accidentele rutiere pe care le provoaca.

In fine, nu este deloc neglijabila distrugerea vietii omenesti prin fumat. Iar aceasta distrugere este in plina crestere, pentru ca obiceiul fumatului se extinde neincetat si asupra celor de varsta mai mica. Dupa un raport recent al comisiei speciale a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, in anul 2002 patru milioane si jumatate de oameni au murit datorita fumatului si se preconizeaza ca in 2005 numarul acestora va ajunge la zece milioane. Datele acestea provoaca deja ample miscari internationale in vederea limitarii raspandirii fumatului si a protejarii populatiei de asa-zisul fumat pasiv.

luni, 5 iulie 2010

Anual perlele absolvenţilor de liceu, îi dau dreptate lui băselu... şcoala scoate numai tâmpiţi!!!

Cativa
ELEVI de azi,
STUDENTI de maine si
SPECIALISTI pentru poimaine!

Eminescu descrie faptele care se petrec la plural care demonstreaza ca tot timpul sunt mai multi.

Pentru ca suntem oameni, nu poti sa ceri cainelui din scara blocului sa sufere pentru deceptiile tale.

Eminescu se indeparteaza pentru a lumina dorintele celei moarte.

Citind, se mai dezvolta si omul la creier si acumuleaza materie prima.

Miron Costin nu foloseste cuvinte de tip gramatical pentru gramatica limbii romane.

Nepoata lui Motoc este furata de oastea leseasca si adusa ca captura.

Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce pleaca din Troia.

Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.

Capitala SUA este Casa Alba.

În China traieste foarte multa lume care manînca o abundenta de orez, se încheie la gît si-a inventat guma de la capatul creionului.

Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avînd în zona o prezenta statornica.

În padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.

Lebada moare de cîte ori cînta.

Animalele salbatice traiesc în padurea zoologica.

În caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul faptei fiindca victima, daca nu e lovita fatal, poate retine numarul masinii.

În multe poezii Octavian Goga a scos în evidenta natura si treieratul pe caldura.

Zaharia Stancu a scris un roman descult. A fost si sef de birou la scriitori.

Si Stroe Orheianu cînd îl vazu pe Tudor Soimaru zise în gînd: Pe unde o scot, vere?!

Rascoala începu spre seara si taranii îsi aprinsera lanternele ca sa vada drumul spre ciocoi.

Cu cît ne apropiem de izbucnirea rascoalei, cu atît taranii stau mai mult în cîrciuma, ca sa faca în ciuda boierului.

Si cînd Petre Petre o vazu pe Nadina dezbracata îl gîdila în talpi.

Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatentie a pazei de coasta.

Nilul este un fluviu ramas de pe vremea faraonilor.

Soldatul Ionescu avea o misiune importanta: belea ochii la avioane.

La Otopeni erau numai gropi si avioanele le ocoleau si tunarii trageau dupa ele în zig-zag.

Contemporanii lui Eminescu l-au urmarit ca sa-i ghiceasca filozofia si ca sa-i caute nod în papura.

Din lumea satului tîsnesc figuri memorabile ca: pupaza, ciresul si altele care au completat actiunea operei.

Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus.

Si bietul Eminescu, scîrbit de bisnita societatii sale si ca Veronica Micle îi facea fite, intra într-o etapa noua pe care mi-e rusine s-o spun.

În versurile: “Ce-ti pasa tie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?” poetul ne vorbeste despre aspectul fiintei cu care Luceafarul este în gagicareala si ea îi spune ca nu stie daca va fi al ei sau va fi altul.

La Humulesti Ozana curgea limpede fara prea mari framîntari sociale si politice.

Mos Danila îsi facu rugaciunea catre Dumnezeu dupa ce muri.

Stefan cel Mare a avut o sotie cuminte care sta în palat si îl astepta sa vina de la lupte ca sa puna masa.

Nichita Stanescu a stiut el de ce a pus virgulele si punctele acelea în poezie si nu ma bag eu în ce a facut el.

Legile nescrise ale satului sînt respectate cu strictete de Vitoria, Gheorghita si cîinele lor.

Versul “de la strabunii mei pîna la tine” explica distanta în km, care exista între poet si rudele sale ce traiau undeva la tara.

Danila Prepeleac era tovaras de copilarie cu Ion Creanga si cu el pleca iarna la sanius.

La începutul fiecarei poezii eminesciene sta plantat cîte un tei mai gros sau mai subtire în functie de cîte strofe are poezia.

Cînd eroul muri împuscat de nemti pe cîmp, simti miros de marar si de patrunjel.

El mergea pe bicicleta cu picioarele goale, bagate în portbagaj.

Ioana îi zise eroului sa-i bage aparatul în priza.

Cînd veni fata, baiatul îi mîngîie pisoiul.

Soldatii îi urmareau pe nemti si, cum îi vedeau ca se urca în avioane, sareau calare pe tunuri si îi urmareau pe tot aeroportul.

Patima s-a pus pe capul oamenilor ca curca pe curcan.

Personajele principale din povestirea “O ora din august” sînt: ofiterul Rosu si avioanele nemtesti.

Pe aeroportul Otopeni se luptau nemtii cu americanii, iar românii trageau, cu succes, cînd în unii, cînd în altii.

Gala Galaction se mai numea si Grigore Pisulescu!!!

Agripina nu avea decît doi copii, pentru ca al treilea, Paunas, nu mai conteaza, pentru ca tot îl manînca vulturii.

Pe Tudor Soimaru, dorul pentru Magda Orheianu îl tragea jos de pe cal, mai-mai sa pice!

Magda îl iubea pe Tudor Soimaru fara sa stie ca acesta nu stia limbi straine.

În “Amintiri” apare copilaria fericita a puiului de taran Crenguta Ionel.

Privind atent plugul vede ca e de fier si privind si mai atent taranul, Arghezi, ca un poet bun ce este, vede ca e de bronz.

Creanga a scris povesti ca: “Cocosul babei”, “Gaina lenesa”, “Punguta cu bani marunti”, “Lupul si capra”.

Vlaicu-Voda era un functionar model care avea un randament deosebit ca domn.

Ceahlaul este situat sus pe munte.

Mos Danila sta pe vine sa prinda vulturii de pene.

marți, 8 iunie 2010

Carol II - Afacerea Amstrong-Fokker; T. Băsescu - Afacerea F 16!

Afacerea Armstrong-Fokker. După o lunga perioadă de ostracizare, generalului-maior de aviaţie inginer Gheorghe Negrescu, unul din pionierii aviaţiei în România, i s-a permis să-şi publice memoriile în anul 1977. Cartea, deşi editată într-un tiraj modest, este cea mai vie cronică a istoriei aviaţiei militare de la începuturi şi pînă la al doilea război mondial. El a fost martor al afacerii lui Carol. La l ianuarie 1924, în cadrul Ministerului de Război a fost creat Inspectoratul General al Aeronauticii, al cărui şef a fost numit prinţul Carol. Atribuţiile Inspectoratului erau de comandă şi instrucţie, iar inspectorul general nu se ocupa de problemele administrative. Acestea reveneau Direcţiei Superioare Aeronautice, conduse de colonelul Gheorghe Rujinschi. Din înalta funcţie pe care o deţinea, Carol obţine pentru dotarea aviaţiei militare un credit de aproximativ 500 de milioane de lei, care trebuia să fie destinat achiziţionării unui lot de 150 de avioane de recunoaştere şi 60 de avioane de vînătoare. Generalul Negrescu (la acea dată maior-ingi-ner) a fost numit în comisia de achiziţionare, în calitatea sa de comandant al Arsenalului aeronautic. După studierea ofertelor s-a constatat că erau în discuţie două tipuri de avioane: 1. aflate deja în serviciu la alte armate; 2. avioane noi, neintroduse în flotila vreunui stat. De la început a părut suspect interesul lui Carol pentru propunerea firmei britanice Siskin-Armstrong, care însă oferea un avion total necunoscut, aflat în fază de prototip, fără să treacă probele de rezistenţă statică şi, oricum, fără posibilitatea cunoaşterii performanţelor de zbor. La începutul lunii aprilie 1924, comisia s-a prezentat la Carol cu opţiunea sa asupra programului de achiziţii, dar a condiţionat contractul cu Siskin-Armstrong de efectuarea tuturor testelor. Enervat pentru faptul că ofiţerii insistau să asigure viaţa piloţilor în carlinga unui avion complet necunoscut, Carol şi-a arătat nemulţumirea şi a început să facă presiuni asupra comandanţilor. Colonelul Rujinschi 1-a luat deoparte pe maiorul Negrescu şi i-a spus: „Negrescule, să ştii că ne-am ars şi o să avem neplăceri; prinţul Carol nu a rămas deloc mulţumit de propunerile noastre"278. După trei săptămîni, fără să mai fie consultaţi, a fost lansată o comandă de 60 de avioane de vînătoare tip Siskin-Armstrong, cu motoare Siddeley, de 370 CP, în Anglia. Speriat de consecinţele unei astfel de decizii iresponsabile, colonelul Rujinschi U numeşte în fruntea comisiei de recepţie pe maiorul inginer (jh. Negrescu, pentru a fi sigur că nu se vor produce abateri de la cerinţele comenzii statului român. Drept represalii, Carol îl destituie pe Rujinschi din funcţia de director al Direcţiei Superioare a Aeronauticii şi numeşte în locul lui un general de artilerie. Hotărît să nu pună în pericol viaţa piloţilor români, să nu compromită acţiunile de luptă ale Aviaţiei pe timp de război şi să nu risipească banii ţării, maiorul Negrescu se deplasează la fabricile constructoare din Anglia pentru a supune avioanele la testele cerute de reglementările internaţionale. Cînd, la 13 august 1924, prinţul Carol soseşte el însuşi la fabrica din Coventry pentru a se interesa de mersul contractului, directorul englez se plînge acestuia de scrupulozi-tatea ofiţerului român, iar Carol stîrneşte un adevărat scandal, umilindu-1 pe Negrescu de faţă cu străinii. Lucrurile s-au complicat şi mai mult, prin apariţia la faţa locului a prinţului Paul al Greciei, înţeles cu Carol. în faţa unei grave încălcări a regulilor administrative, ataşatul militar al României în Anglia, nimeni altul decît colonelul Ion Antonescu, este nevoit să intervină dur şi să oprească amestecul ilegal al celor doi prinţi. De atunci, Carol îi va purta pică lui Antonescu. Iată însă că la scurt timp după acest incident, în ziua de l octombrie 1924, încep probele statice ale avionului. Prototipul se dovedeşte inferior la toate caracteristicile, (între altele, în loc de plafonul de 8 000 m., atingea doar 6675 m, în loc de viteza maximă de 265 km/h, atingea doar 243 km/h etc.), iar la încercarea de presiune, una din aripi a cedat, rupîndu-se de fuselaj. în sfîrşit, la începutul lunii decembrie 1924, cînd a fost supus testelor motorul avionului s-a constatat „crăparea lagărelor şi înlocuirea lor frecventă după zborurile şi probele de banc de 3 ore. Cazul era grav"279. Parcă pentru a nu mai exista nici un dubiu asupra acestei afaceri frauduloase, la 18 februarie 1925, în timpul unui zbor de încercare al avionului Siskin-Armstrong „maiorul Sănătescu se prăbuşise prin ruperea în aer a avionului şi se zdrobise de pămînt"280. Cercetarea accidentului a demonstrat că avionul s-a dezintegrat pur şi simplu în aer, pe timpul unor solicitări normale luptei aeriene. Cu toată această dramă, Carol a refuzat să rezilieze contractul şi a obligat Ministerul de Finanţe să plătească 100 de milioane de lei, valoarea afacerii. Firma n-a fost în stare să onoreze comanda şi a transfor-mat-o în furnizare de echipamente, întors în ţară în luna mai 1925, maiorului Negrescu i s-a refuzat avansarea în grad de care beneficia legal şi a fost destituit din funcţia de comandant al Arsenalului aeronautic, în locul lui a fost numit un ofiţer de cavalerie. Pentru că România avea totuşi nevoie de avioane de vînâtoare, a fost contractat rapid un nou Iot de 50 de aeronave, Ia firma olandeză Fokker. Curînd s-a constatat că reprezentantul străin al acestei afaceri era acelaşi care angajase pentru statul român afacerea Siskin-Arm-strong. în prezenţa unui act scandalos de corupţie, Justiţia îşi declanşază acţiunea şi membrii reţelei de afaceri, între care şi mulţi ofiţeri, sunt arestaţi.

în spatele acestor afaceri oneroase şi periculoase pentru securitatea României se afla o firmă particulară ai căror patroni mascaţi erau prinţul Carol al României şi prinţul Paul al Greciei. Implicările lui Carol în achiziţionarea de aeronave pentru Aviaţia militară va avea aspecte dintre cele mai grave, deoarece va produce o înzestrare pestriţă, cu prea multe tipuri de aparate, de diferite fabricaţii, care necesitau un imens efort de întreţinere şi provocau alte comenzi, pentru piese de schimb. Carol era interesat în fărîmiţarea comenzilor la cît mai multe firme străine, astfel încît să poată lua comisioane de mai multe ori în schimbul semnării, rezilierii sau resemnării contractelor. Elena Lupescu era implicată în tranzacţii şi asigura transferul banilor în străinătate, în faţa acestei situaţii, Ionel I.C. Brătianu a intervenit în forţă.

Conflictul cu liberalii. La acea dată ministru de finanţe era Vinţilă Brătianu. Acesta i-a semnalat fratelui său, prim-ministru al ţării, că afacerile prinţului Carol se extind şi că acoperirea lor implică relaţiile interne şi internaţionale dubioase ale Elenei Lupescu. Istoriografia noastră are un caz nerezolvat, care, dacă ar fi lămurit, ar explica foarte multe lucruri: calitatea Elenei Lupescu de agentă a URSS. Fără îndoială că era extrem de uşor în acea perioadă să-i fie plasată lui Carol o agentă, atît timp cît acesta nu alegea prea mult, se combina rapid cu orice femeie care îi dădea repede de înţeles că este predispusă la o legătură sexuală şi nu-şi punea problema consecinţelor de tot soiul. Serviciile de informaţii româneşti reuşiseră să depisteze destule femei cu relaţii în mediul diplomatic, plasate de servicii occidentale în anturajul prinţului. Nu ştim prea multe despre acest gen de acţiune combinată de NKVD sau GPU, pentru că probele au fost cu atenţie şterse. Putem aduce doar probe indirecte. Astfel, ştim că Elena Lupescu întreţinea legături informative cu activişti din rîndurile socialiştilor români, de regulă evrei, şi Elena Lupescu, că prinţul Carol folosea acest canal pentru a produce campanii de presă împotriva Brătienilor şi a prinţului Barbu Ştirbey.

13 iunie 1930, 1990, 2010 - 3 momente cruciale în istoria României

1930
Lovitura de stat de la 7-13 iunie 1930 a fost îndreptată împotriva Constituţiei democratice din 1923, pe care luliu Maniu nu o votase, şi, bineînţeles, împotriva regelui. Ea a creat cele mai grave precedente pentru tară în viitorii ani şi Istoria nu va întîrzia să se răzbune pe actorii acestui sabotaj la adresa sistemului democratic din România. Să recapitulăm faptele:
• guvernul refuză să demisioneze în momentul în care proiectele sale de lege sunt respinse; (la fel va proceda guvernul Petru Groza în 1946);
• regele legitim al ţării este detronat cu argumentul că „situaţiunea cere o schimbare care să ducă la întărirea statului"; (la fel vor proceda şi comuniştii în decembrie 1947 şi cu exact acelaşi argument);
• primul-ministru îşi poate da demisia fără să cadă şi guvernul; (Carol al II-lea va specula în următorii ani acest act neconstituţional, schimbînd premierii care nu-i conveneau guvernului său);
• prin abrogarea legilor constituţionale din 4 ianuarie 1926, Carol a fost recunoscut ca rege de la data morţii regelui Ferdinand, anulînd practic domnia legitimă a regelui Mihai I, dar şi legitimitatea statului, împreună cu toate actele sale oficiale, între 20 iulie 1927 şi 8 iunie 1930.

1990
În dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, pe la ora 3-4 am, forţele de ordine au distrus corturile celor aflaţi în Piaţă şi au făcut arestări. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanţi. În jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piaţa Universităţii scandând lozincile: "IMGB face ordine!" şi "Moarte intelectualilor!", "Noi muncim, nu gândim!". Cu toate astea s-au retras şi au defluit spre o altă zonă necunoscută. Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură două cordoane de trupe USLA au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieţei cu autobuzele din dotarea Poliţiei. La îndemnul unor tineri fără ocupaţie atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct, iar trupele USLA au şarjat mulţimea. Aceasta a reacţionat răsturnând o autoutilitară marca TV de culoare albastră, din rezervorul maşinii a fost furată benzina, cu care s-au confecţionat cocteiluri Molotov. Aceleaşi persoane au rupt pietre din caldarâm pe care le-au folosit drept proiectile. Autobuzele s-au aprins, după eveniment TVR a lansat versiunea oficială că au fost incendiate, a existat o înregistrare a generalului Mihai Chiţac în care acesta dădea ordin ca autobuzele să fie aprinse chiar de Poliţie. În scurtă vreme, nori groşi de fum negru au acoperit Piaţa.

Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntări violente între manifestanţi şi forţele de poliţie; au fost incendiate autobuzele poliţiei, sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne şi SRI.
La televiziune se citeşte un comunicat al preşedintelui Ion Iliescu, în care se afirmă „Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită”.

În seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroşani spre Bucureşti iar un alt tren a plecat a doua zi din gara Motru spre Bucureşti.

2010
Calendar al evenimentelor si actiunilor dedicate fenomenului "Piata Universitatii"

10 iunie - Conferinţa „Mineriada din 13-15 iunie 1990, după douăzeci de ani: punctul nostru de vedere”
- Sala Senatului Universitatii din Bucuresti - intre orele 10:00 si 13:00 - Masa Rotunda.
- Sala Consiliului Facultatii de Istorie - intre orele 16:00 si 20:00 - Atelier.

12 iunie - In Piaţa Universităţii din Bucureşti, TNL va organiza un miting ce va avea ca mesaj central : „Dreapta autentică se uneşte pentru România/Un nou început după 20 de ani”.
Participanţi: membrii PNL şi PNŢCD şi reprezentanţi ai societăţii civile.
Ora: 18:00
Invitaţi/vorbitori: lideri ai PNL şi ai PNŢCD, Doina Cornea, surorile Coposu, Zoe Petre, Victor Rebengiuc, Lucia Hossu-Longin ş.a
Prezentator (amfitrion): Victor Rebengiuc/Mircea Diaconu.

In perioada 13-15 iunie nu s-au obtinut autorizatii pentru mitinguri. Doar Asociatia Victimelor Mineriadelor a primit autorizatie pentru o expozitie foto (fara sonor) pe tema: "20 de ani de la represiunea din iunie 1990 - Mineriada", autorizatie pe care o puteti verifica aici: http://avmr.ro/aprobare-13-15-iunie-in-pasajul-universitii.html