vineri, 5 ianuarie 2018

Ce este cununia de argint, aur sau platină?


          Aşa cum prevăd cărţile de ritual, de Cununie sau Nuntă sunt legate numeroase rânduieli, tradiţii şi obiceiuri care au căpătat caracter de obligativitate. Astfel, se cere mirilor ca după opt zile de la Cununie să se prezinte la biserică pentru a li se citi rânduiala care se numeşte în unele părţi ,,scoaterea la biserică" sau ,,dezlegarea cununiilor". De unde provine acest obicei? De la faptul ca odinioară mirii nu primeau pe capete cununii de metal, ca astăzi, ci li se împleteau cununiţe de frunză rezistente sau din ramuri, pe care ei le purtau timp de o săptămână, după care veneau la biserică, unde preotul le ridica de pe capetele lor. Deşi depunerea cununiilor a intrat în structura slujbei, obiceiul venirii la biserică se păstrează şi azi cu denumirea de „dezlegarea cununiilor" (de la gestul pe care-l face preotul). 
          Momentul respectiv are şi o semnificaţie penitenţială, căci tinerii stau în pridvorul bisericii unde preotul le citește un fel de dezlegare de a intra în biserică după o săptămână în care, prin viaţa lor intimă, şi-au pierdut frumuseţea şi curăţia feciorelnică.
            Tot în legătură cu Cununia, există obiceiul, destul de răspândit, dar negeneralizat, ca soţii care s-au cununat religios să aniverseze împlinirea a 25 de ani de împreună - vieţuire şi să marcheze acest eveniment de familie printr-o ceremonie religioasă. Această slujbă poartă denumirea de ,,cununie de argint". Dacă ceremonia are loc la 50 de ani de căsătorie, ea poartă denumirea de ,,cununia de aur", iar la împlinirea vârstei de 75 de ani de căsătorie, deşi cazurile sunt destul de rare, ea se numeşte ,,cununie de platină". Ceremonia aceasta, indiferent de sorocul la care se săvârşeşte, poartă greşit denumirea de ,,cununie", pentru că, în realitate, nu este vorba de slujba cununiei, ci de o slujbă de mulţumire care nu are nimic comun cu cununia.
            Conform rânduielilor bisericeşti, Taina Sfintei Cununii nu se mai readministrează aceloraşi soţi niciodată, în prima ei formă, ci numai dacă aceştia divorţează şi se recăsătoresc cu alte persoane, care nu au mai fost căsătorite religios. Dacă soţii se recăsătoresc după divorţ, li se oficiază slujba de la a doua nuntă, care este mai puţin solemnă.
         De aceea, fiind vorba de o slujbă de mulţumire, la această ceremonie nu se folosesc nici cununiile, nici paharul cu vin şi pâine şi nu se face nici înconjurarea cu dansul ritual. Pentru ceremonie se folosesc doar inelele (verighetele) de argint, aur sau platină, după cum este vorba de una din cele trei ceremonii.
Slujba se poate oficia atât în biserică, dar mai ales în sânul familiei, având un caracter mai intim, de rugăciune, de mulţumire pentru binefacerile primite.
*BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1

joi, 4 ianuarie 2018

1,3,7,30...urmează anularea contului!

     Atunci când începi să devii incomod în mediul FB-ului, ți se caută în trecut motive pentru a fi redus la tăcere! Metodele securiste se aplică iată și în secolul computerului și automaticii!

Înainte te căutau în arhivă de unde scoteau dosarul cu toate neamurile și activitățile lor, azi te caută prin server să vadă ce spuneai înainte vreme, când nu prezentai pericol!
      Înainte îți găseau vreo rudă îndepărtată cu ”probleme” (de regulă nesemnificative) din cauza căreia te retrogradau sau înfundai pușcăria, azi îți găsesc vreo postare veche, chiar de aproape 2 ani, în care ai făcut trimitere directă sau indirectă la comunitatea LGBT, sau la comunitatea de țigani, sau ai spus un banc porcos, pentru care te reduc la tăcere virtuală!

Prima oară te avertizează, apoi îți blochează contul pentru 1 zi, după aceea dacă continui să încalci politicile FB te blochează pentru 3 zile, după care pentru 7 zile, 30 de zile, pentru ca în final să-ți închidă definitiv contul!
Eu de cca 2 ore mi-am început penitența celor 30 de zile!
     Am constatat faptul că totul este deja pregătit, adică postările incriminatoare sunt selectate, pedepsele începând ”să curgă” în ordinea menționată!

Echipele de ”securiști-computerizați” lucrează cu precizie și răbdare!
Încerc să înțeleg pentru cine lucrează ăștia?

Bugetele tot mai mari ale structurilor de siguranță națională acoperă și acest segment?

marți, 24 octombrie 2017

2017-TRĂDAREA ȘI TRĂDĂTORII DE ȚARĂ

      România nu a dus lipsă de-a lungul istoriei sale zbuciumate de trădări, conspirații antinaționale, comploturi împotriva propriei țări și a intereselor sale!
Din motive personale sau de grup, din dorința de mărire deșartă, din obsesia prea măririi sau a fetișului de a fi "întâiul țării", "mai marele", "căpetenia" ori "șeful", această țară și implicit poporul său au căzut victimele unor scelerați!
Perioada de după 1989 nu a fost una a revitalizării și redesteptării  spiritului național, a promovării valorilor naționale individuale si instituționale, din contră, s-au găsit argumentele de manipulare a maselor despuiate intelectual de idea națională, prin care s-a validat democratic sloganul "la vremuri noi, tot noi!"
      Trădătorii de țară doar s-au rebranduit, nemailucrând ocult ci pe față, ocupând funcțiile de conducere de la toate nivelurile, până inclusiv la funcția de președinte al țării!
          Astăzi România a atins nivelul cel mai de jos al existenței sale istorice, fiind stoarsă necontenit de resurse (umane si materiale), fiindu-i exploatate bogățiile naturale și toate astea pentru și în interesul unor entități externe, cu complicitatea trădătorilor de țară!
        În România anului 2017, șeful statului stă cuminte la Cotroceni (dacă nu este la Sibiu pe perioada weekendului "prezidențial", adică de vineri până marți) și vorbește doar când i se permite și cu avizul ambasadei SUA, guvernanții se fac că guvernează dar o fac în defavoarea poporului, structurile de forță ("serviciile" de orice natură) își dublează sau chiar triplează numărul angajaților, iar instituțiile de cercetare penală răspund comenzilor politice, toți aceștia având un singur țel: "MAI ÎNTÂI...NOI!"
      Într-un astfel de moment critic, în care întreg spectrul politic este nepăsător de soarta țării, când mai avem doar un an până la Centenarul Marii Uniri de la 1918, se naște o întrebare legitimă și necesară:
- Trădătorii care au trădat România, vor răspunde pentru faptele lor?

       România nu se mai poate face bine, decât dacă toți cei nemulțumiți cărora nu ne este indiferent de ce se va întâmpla cu acest pământ "bun și frumos", de țara copiilor și nepoților noștri, ne vom ridica și vom spune fără frică: 
AJUNGE; MAI ÎNTÂI ROMÂNIA!

joi, 17 august 2017

Despre erezia FILIOQUE!

In prima jumătate a secolului al VI-lea, în Apus, printre creştinii din Spania s-a răspândit învăţătura despre purcederea Duhului Sfânt şi din Fiul [cf Filio, Filioque]. O contribuţie deosebită în acest sens a avut episcopul Seviliei de atunci, Isidor. La Sinodul III de la Toledo (589), această învăţătură a primit într-o măsură caracter sobornicesc, încât participanţii sinodului, după cuvintele Crezului niceo-constantinopolitan: „credimus... et in Spiritum sanctum, dominum et vivificantem, ex Patre...” au adăugat: „et ex filio (procedentem)”. Astfel aşezată în rândul dogmelor, s-a răspândit din ce în ce mai mult în Spania, lucru la care au contribuit în mod deosebit sinoadele de la Toledo: IV (634), VI (638), XI (675) şi XVI (693).
Filioque a provocat dispute mari şi în Răsărit, şi în Apus. Dogma locală a Bisericii Spaniole a luat treptat amploare în Apus, chiar dacă a întâmpinat deseori rezistenţa episcopilor înşişi. Astfel, în timpul Papei Martin, episcopii apuseni care au participat la sinodul din Lateran (649) au mărturisit credinţa lor în Sfânta Treime întocmai ca Crezul niceo-constantinopolitan şi, prin aceasta, în acelaşi timp ad litteram au repetat hotărârea Sinodului IV despre caracterul sfânt şi neschimbabil al acestui Simbol al credinţe.Intr-una dintre epistolele sale către Sinodul al VI Ecumenic, Papa Agaton a scris că desăvârşita cunoaştere constă în păzirea cu sârguinţă şi trezvie a tuturor articolelor credinţei apostolice, ţinând credinţa şi în Sfântul Duh, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede. In a doua epistolă a sa către acelaşi Sinod, a afirmat cu tărie că Biserica de la Roma păzeşte neclintit credinţa pe care au predat-o cele cinci Sinoade Ecumenice şi are mare grijă să nu se schimbe nimic, nici să se adauge, nici să se ia din ceea ce a fost stabilit în hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice.
Spre sfarşitul secolului al VIII-lea, sub conducerea lui Carol cel Mare, galii au cucerit o parte din Spania unde la liturghie se folosea Crezul cu adaosul Filioqne. Luând, aceste liturghii ca model, şi în Italia s-a împământenit treptat obiceiul de a se sluji liturghia cu adaosul Filioque. Acesta a întâmpinat rezistenţă şi a fost osândit de oamenii cu un sentiment ecumenic şi cunoaştere ecleziastică mai profunde. Astfel, Alcuin, vestitul teolog al Bisericii galice, în epistola a IX-a (798), scrie creştinilor din Lyon:
Iubiţi fraţi, păziţi-vă, cu cea mai mare grijă, de amăgirile noilor secte din Spania. Urmaţi credinţa Sfinţilor Părinţi, şi intr-o unitate în duh preasfântă, ţineţi-vă strâns de Biserica sobornicească (universali Ecclesiae), întrucât este scris: „Nu muta hotarul străvechi pe care l-au însemnat părinţii tăi" (Pilde 22, 2-8). Şi nu adăugaţi nimic nou în Simbolul credinţei soborniceşti. [...] Mergeţi pe cărarea dreaptă a Învăţăturilor apostolice şi nu vă abateţi nici la stânga, nici la dreapta de la calea împărătească, în rătăcirile născocite de curând.
Insă aceste avertismente n-au avut un succes larg şi de durată, deoarece Carol cel Mare, un susţinător înflăcărat al lui Filioque, folosea în paraclisul imperial Crezul cu acest adaos. Acest aspect deosebit a contribuit la răspândirea şi împământenirea Crezului cu adaosul Filioque.
Crezul cu Filioqne apare în Apus la începutul secolului al IX-Iea, când, în 809, călugării gali din ordinul Muntelui Măslinilor au venit în Ierusalim spre închinare la Locurile Sfinte şi au început să folosească la liturghie Crezul cu adaosul Filioque. De aceea au intrat în conflict cu preoţii localnici greci, al căror reprezentant neînduplecat a fost monahul loan de la Manăstirea Sfântului Sava cel Sfinţit, care socotea învăţătura Filioque erezie, iar pe monahii gali, eretici. Jigniţi, monahii din Galia i-au scris Papei Leon al III-lea, jeluindu-se şi rugandu-l să-i ocrotească şi sa-i călăuzească. Au scris următoarele:
Preamilostive părinte, te instiintam despre necazul pe care il induram aici. loan de la Mănastirea Sfantului Sava a scris împotriva noastră afirmând că galii care se afla pe Muntele Măslinilor sunt eretici şi ne-a spus că noi toti galii suntem aşa. El se leapădă de credinţa noastră spunând că mai rea erezie nu există. [...] După aceasta, am declarat preoţilor Sfintei Cetăţi [...] că şi noi credem aşa precum crede Sfânta Biserică de la Roma (...) că în Crez spunem mai mult decât "Care de la Tatăl şi Fiul purcede", la care loan, acel vrăjmaş al sufletului lui, a zis că chiar cu aceste cuvinte ne arătăm eretici, (...) Şi aşa, din cauza acestui loan, în Cetatea Sfântă s-a întâmplat o mare confuzie, fiindcă el zice că Duhul Sfânt nu purcede din Tatăl şi Fiul [...]. In greceşte ei nu spun ca noi, ci: Care din Tatal purcede, iar cuvântul pe care noi îl folosim în latină îl socotesc neîngăduit.
Papa Leon al III-lea a trimis împăratului Carol cel Mare această plângere a monahilor gali, însoţită de o scrisoare personală. Cu această ocazie, în martie 809, Carol cel Mare a convocat sinodul din Aachen. Detaliile despre lucrarea acestui sinod lipsesc, însă se ştie că sinodul a fost condus de însuşi împăratul Carol, majoritatea participanţilor au fost pentru Filioque, iar după încheierea sinodului, hotărârile au fost trimise papei de la Roma, spre a fi aprobate, prin episcopul Bernard din Worms şi stareţul Adalhard din Corbie. Papa i-a primit pe trimişi şi, citind hotărârea sinodală, a declarat:
Aşa gândesc, aşa cred [...]. Interzic orice gândire şi învăţătură despre această chestiune. Iar de cel care gândeşte contrar, dacă nu-şi va reveni şi nu va crede aşa, mă lepăd cu totul.
Insă, chiar daca a fost de acord cu învăţătură purcedorii Sfântului Duh şi din Fiul, papa a refuzat categoric solicitarea misionarilor ca Filoque sa fie adăugat in Crezul niceo-constantinopolitan. La Sinodul de la Roma (810), a poruncit ca textul Crezului niceo-constantinopolitan, fără Filioque, sa fie gravat pe doua tăbliţe de argint şi expus în Bazilica Sfântului Petru, sub care a mai scris:
Eu, Leon, am lasat acestea din dragoste si spre pazirea credintei ortodoxe
Insă succesorii lui Leon al lll-lea, mai ales insistentul papă Nicolae I, in pofida protestelor venite din Răsărit în numele Bisericii Ecumenice (Universale) şi al credinţei, au facut tot posibilul ca adaosul Filioque sa rămână dogma crezului apusean.

joi, 2 februarie 2017

Băsescu şi pericolul dispariţiei PNL!

      Nimic nu mi se părea mai urât si sinistru în politică decât PSD.
     Toată această gaşcă a trecut în planul doi, din clipa în care a apărut ca lider al altui altui partid de pe eșichierul politic al partidelor de stânga, provenit din defunctul FSN, cunoscut opiniei publice sub numele de Băsescu!
     Acest personaj extra-ordinar (adică ieșind cu mult în afara sferelor ordinarului), prin caracterul său gregar, educația precară si comportamentul "defect", calități ce l-au "recomandat" ulterior ptr. a deveni membru al fostelor structuri de securitate, a reușit prin diversiuni tipice lichelismului politic să parvină până la funcţia supremă în stat, de unde a reuşit cu complicitatea subalternilor din partid (o parte dintre ei fiind creaţi după chipul şi asemănarea sa), să înşele, să batjocorească, să mintă un întreg popor!
    Unicul duşman al poporului român este acest personaj sinistru, ajuns azi apărător al statului de drept împotriva sistemului mafiot, inventat si valorificat din plin de el, pentru el, familia şi apropiaţii lui!
     El niciodată nu a considerat PSD-ul decât ca pe un adversar politic, de care să se folosească şi s-a folosit din plin! El cu PD-ul a fuzionat prin absorbţie cu 13 partide, a trecut într-o noapte din Internaţionala Socialistă în tabăra Popularilor Europeni, PNŢCD-ul l-a distrus, singurul său “obiectiv” nerealizat pănă în acest moment este dispariţia PNL!
     Alaltăieri seară şi-a dat demisia :))))))) din funcția de preşedinte PMP,  interpretând de fapt actul doi al piesei de teatru comic cu iz de dramoletă "Perdeluţa"!
     De fapt, profitând de manifestațiile de stradă din aceste zile, sinistrul pregătește împreună cu vechii şi actualii colaboratori urmatoarea mișcare politică, pe care presa deja a anticipat-o ieri, o mișcare ce a fost încercată (din fericire fără succes) şi de VleausafiuPlimMinistlu în campania pentru locale şi anume “alierea”, “unirea” şi în final “fuziunea” PNL cu PMP!
     Oare cât de scurtă este memoria românilor si cât de naivi pot fi, ca să se lase captivați  atât de tare de manifestațiile de protest, fără să sesizeze că în spatele acestora se ascund şi se pregătesc mişcări mult mai periculoase, cel puţin pentru PNL!
     Cum chiar din clipa fuziunii PNL cu PDL, personal am atras atenția permanent, asupra pericolului pedelizării băsiste a partidului Brătienilor (“obiectiv” ce este aproape realizat), acelaşi lucru voi face şi acuma:
LIBERALI TREZIȚI-VĂ!
NU-I VINDEȚI PE BRĂTIENI LUI băsescu!
PSD este adversarul nostru tradiţional şi aşa va rămâne!
Băsescu şi oamenii săi sunt adevărații dușmani!
 PS
Nu vreau să-l văd pe Băsescu împreună cu Nutzi, Falca, Roberta şi Turcescu aprinzând lumânări la cavoul de la Florica!


miercuri, 17 august 2016

steaua a fost în Divizia B...pe hârtie!

Ideea că orice club cu tradiţie nu trebuie să-şi ascundă mizeria sub preş (în caz că o are) şi că până la urmă emanaţia comunistă de la origini s-a spălat suficient prin jocul de pe teren al generaţiilor de jucători care n-au nicio vină pentru începuturile roş-albaştrilor.
Atâta timp cât Raimondo Orsi, Giampiero Combi, sau Angelo Schiavio au salutat cuminte pe stil fascist nu văd de ce am condamna o echipă a prezentului pentru naşterea avortonică din trecut.
Ideea este să nu uităm, că de iertat iartă până şi Dumnezeu.
Aşadar, Steaua în Divizia B. Sigur, aşa ceva încă nu s-a întâmplat până acum. Steaua e prima (şi aproape singura) echipă din lume care a fost înfiinţată direct în prima divizie a ţării sale şi apoi stropită cu sângele altei grupări (Carmen) ca jertfă supremă pentru un viitor glorios.
Totuşi, pentru câteva zile şi doar din punct de vedere tehnic, Steaua a fost în Divizia B!
„Sportul Popular”din 8 august 1947 transmitea următoarea informaţie referitoare la cererea AS Armata. „Chestiunea a fost pusă în şedinţa Comitetului F.R.F.A, toţi membri fiind de acord să participe în Divizia Naţională, însă în B.”
************************
În 11 august 1947, s-a publicat oficial în „Sportul Popular”, că AS Armata a fost introdusă deja în Divizia B, textul fiind următorul: „Asociaţia Sportivă Centrală a Armatei a fost introdusă în Divizia B”. ASCA intra în seria I în loculAsociaţiei Sparta Bucureşti.
În 21 august 1947, cu litere de-o şchioapă, „Gazeta sporturilor”anunţa: „Excluderea Carmenului din Divizia Naţională A.”
Echipa care a fost admisă în loc s-a numit „A.S. Armata”Bucureşti.
********************************

Aşadar, între 8 şi 21 august 1947, chiar dacă nu jucase încă niciun meci oficial, Asociaţia Sportivă Centrală a Armatei (precursoarea Stelei) a activat în acte în Divizia B.

http://www.istoriafotbalului.com/steaua-in-divizia-b/?fdx_switcher=true

Cum a apărut steaua bucuresti!

Sunt echipele fără de care azi nu se mai poate în fotbalul nostru. Vorbim despre unicul derby. Despre o rivalitate care dă foc peluzelor sau sărbătoreşte răul adversarului.
Recordurile prezentului, atât naţionale cât şi internaţionale, se sprijină pe numele celor două cluburi ale căror origini au parte de un context deloc prezentabil.
Să începem cu Steaua, cunoscută şi sub numele de AS Armata, CSCA (Clubul Sportiv Central al Armatei), sau CCA (Casa Centrală a Armatei). Geneza grupării din Ghencea este strâns legată de două nume de care, acum, nu-şi mai aduce aminte nimeni.
Primul personaj este col. Oreste Alexandrescu, fostul preşedinte al Federaţiei Române de Football-Asociaţie în perioda martie-august 1945. […] În interiorul armatei se produceau mari transformări, influenţate direct de modelul sovietic iar colonelul Oreste acţiona la ordinele noului ministru de război din guvernul dr. Petru Groza, generalul Constantin Vasiliu-Răşcanu. Acesta a fost „promotorul cel mai zelos alc omunizării militarilor”. Într-o declaraţie din1962, Răşcanu mărturisea că în calitatea sa de„ministru deRăzboi(…) am fost complet la dispoziţia partidului, executând întocmai dispoziţiunile luate de partid (…).”Iar printre realizările sale,Răşcanu a amintit:„Opera de democratizare a armatei, conform directivelor date mie de partidul comunist şi introducerea aparatului politic în unităţile şi serviciile armatei” şi „Curăţirea rândurilor armatei de elementele reacţionare (…)”
Al doilea este tot un colonel, fost puşcăriaş pe viaţă în regimul regalist.
Tânărul locotenent-colonel(curând devenit colonel) Dumitru Petrescu a devenit directorul publicaţiei Inspectoratului General al Armatei pentru Educaţie, Cultură şi Propagandă, „Glasul Armatei”. Dumitru Petrescu fusese în anii ’20 muncitor la Atelierele C.F.R. (de aici şi numele său Petrescu-Griviţa), membruP.C.R. arestat şi condamnat la muncă silnică pe viaţă şi întemniţat la Jilava, Văcăreşti şi Craiova. A izbutitsă evadeze din închisoare, fugind împreună cu alţi comunişti înU.R.S.S., unde, în calitatea sa de comunist, colinda lagărele de prizonieri români pentru a-şi convinge conaţionalii să se înroleze alături de Armata Roşie în lupta pentru înlăturarea regimului „fascistantonescian”. Maiorul Dumitru Petrescu-Griviţa a revenit, în 1944, în România pe tancurile sovietice ca şeful Secţiei de educaţie şi cultură a Diviziei „TudorVladimirescu”, formată din prizonierii români în URSS.
În aprilie 1946, ministerul de război şi-a întins tentaculele şi către sport. A dispus înfiinţarea unui Resort Militar în fiecare federaţie şi o secţie de sport în cadrul inspectoratului general al armatei. Un an mai târziu a apărut Steaua, condusă de (acum) generalul Alexandrescu.
La 7 iunie 1947 a luat fiinţă Asociaţia Sportivă Armata, avându-l în frunte pe fostul preşedinte al FRFA generalul-maior Oreste Alexandrescu. (vezi „SportulPopular“ din 26 iunie 1947). ASABucureşti a pornit la drum doar cu o echipă de fotbal. Ordinul de înfiinţare al asociaţiei Ministerului Apărării a ieşit doar la 20 august 1947. Tricourile erau roş-galbene, iar şorturile albastre, prin aceasta dorindu-se să i se dea acestei emanaţii comuniste un caracter naţional.
Promovarea direct în prima ligă îi aparţine celuilalt personaj, ajuns şi el general!
În spatele cererilor clubului militar se afla Inspectorul General al Armatei pentru ECP, generalul Dumitru Petrescu, avansat în grad la excepţional, sigur de suportul total al sovieticilor în cererea sa de intrare directă a echipei militare în Divizia A. […] Introducerea AS Armata în Divizia A însemna de fapt încă o victorie a socialismului sovietic în România. Şi cine putea fi victima decât ultima echipă profesionistă, Carmen?
Pe 20 august 1947, ziarele publicau programul primei etape, cu meciul dintre Carmen şi Dermata Cluj programat pentru 24 august. Doar o zi mai târziu situaţia s-a schimbat radical!
„Gazeta sporturilor” din 21 august 1947 anunţa cu litere de-o schipoapă: „Excluderea Carmenului din Divizia Naţională A.” Echipa care a fost admisă în loc s-a numit „A.S. Armata” Bucureşti, ceea ce impunea un nou record unicat, pe plan mondial: intrarea unei echipe de fotbal direct în Divizia A. El va fi egalat de introducerea echipei ATK Praga (viitoareaDukla) în prima divizie a campionatului cehoslovac în 1948.
Nici rămânerea pe prima scenă a fotbalului românesc nu s-a dovedit prea uşoară şi a avut nevoie de “intervenţii” din partea celor două personaje care au dat naştere noii echipe. Barajul de promovare/retrogradare s-a jucat atât pe teren cât şi în afara lui.
În ultimul joc al barajului, Poli Timişoara, deja promovată, a fost învinsă de FC Ploieşti cu2-3, rezultat în urma căruia aceasta din urmă promova în dauna ASArmata. Această asociaţie, condusă de generalul Dumitru Petrescu, a contestat rezultatul deoarece la scorulde 2-0 pentru Politehnica,timişorenilor li s-a anulat un gol valabil. Decizia Federaţiei a fost că arbitrul meciului (Constantin Mitran) a greşit grav, fiind suspendat pe viaţă (curiozitatea face ca în 1947, Mitran să fi fost desemnat cel mai bun arbitru din ţară, iar, peste ani, suspendarea i-a fost ridicată şi a mai arbitrat mult în Divizia A), partida urmând să fie rejucată la Craiova. Rezultatul a fost PolitehnicaTimişoara–Petrolul 1-1, iar cea de-a patra echipă rămasă în Divizia A a fost AS Armata Bucureşti.


Citatele sunt preluate din “Istoria Fotbalului Românesc, vol II”, o carte de Mircea Angelescu şi Dan Ov. Cristea