duminică, 11 martie 2018

Viaţa şi societatea românească (1918 - 1940)


Evoluţia societăţii româneşti după primul război mondial a fost caracterizată de o alternanţă a perioadelor de stabilitate şi criză.
Economică şi socială.
Criza politică cu câteva excepţii a fost o marcă a vieţii din România în perioada interbelică.
În intervalul 29 noiembrie 1918 - 4 septembrie 1940 la conducerea ţării au fost 30 de cabinete cu tot atâţia prim-miniştri. În 22 de ani de pace.
Educaţia şi sănătatea au rămas două domenii în care politicienii au promis “marea cu sarea” şi în care schimbările în bine au fost puţine şi întârziate.
Cursul primar era gratuit, însă implica cheltuieli din partea părinţilor pentru haine şi manuale, rechizite.
Dintr-o frecvenţă şcolară de 60 la sută, abia jumătate reuşeau să promoveze primele patru clase. Mentalitatea ţăranului că “nu-l dau la şcoală, că nu-l fac popă” era des întâlnită în România interbelică.
Abia 1 la sută din copiii de ţărani ajungeau să-şi încheie o educaţie superioară. Rata de alfabetizare atingea la sfârşitul perioadei interbelice procentul de 50 la sută din populaţia ţării.
Cu toate acestea în perioada interbelică din 200 de intelectuali de marcă ai ţării, 170 proveneau din rândul ţăranilor.
Îngrijirea sănătăţii prin asistenţă medicală de specialitate a fost apanajul locuitorilor de la oraş. Tot aici se concentra cea mai mare parte dintre medici şi personal auxiliar.
La ţară însă şi la oraşe pentru populaţia săracă, medicul rămânea cel de circumscripţie depăşit de numărul imens de pacienţi pe care-i avea.
Medicamentele aveau preţuri prohibitive pentru o însemnată parte a populaţiei, iar credinţa că doctorul vine înainte să-şi dea duhul pacientul limita cererea ţăranilor.
În perioada interbelică numărul femeilor angajate a fost destul de limitat, cele mai mult lucrând în sectorul public, ca funcţionare şi în servicii, cel mai adesea în comerţ.
Idealul oricărei familii obişnuite în România rurală interbelică a fost ca măcar unul dintre copii să urmeze o şcoală superioară pentru a ajunge în viaţa profesională avocat, medic, profesor universitar, ori inginer, arhitect, preot sau magistrat.
Pentru acest obiectiv, toată familia conlucra în folosul celui ales să-i reprezinte social. La oraş erau preferate meseriile ce aduceau câştig, fie în fabrici şi uzine, fie ca particulari.
Ceea ce s-a menţinut constant între 1918 şi 1940 a fost abundenţa de produse alimentare şi agricole. Ţăranii constituiau aproape 70 la sută din ponderea populaţiei şi ca atare produceau cu mult peste cererea pieţei interne.
Iată câteva niveluri salariale (lei) în funcţie de profesii şi funcţii în anul bugetar 1934-1935:
Ministru - 30.400
Prefect de judeţ - 17.250
Notar - 1.900 - 4.000
General - 25.400
Patriarh - 31.500
Profesor universitar - 23.350 - 29.550
Inginer - 3.300 - 19.500
Învăţător cu trei gradaţii - 3.700 - 4.700
Medic - 8.500 - 11.900
Medic de ţară cu trei gradaţii - 8.450 - 9.450
Plutonier (şef de post) - 3.400
Judecător - 9.250 - 19.150
Contabil cl.II - 2.850 - 6.100
Mecanic de locomotivă - 3.063 - 3.850
Lăcătuş - 2.600 - 2.650
Şofer - 1.950 - 5.350
Grădinar - 1.300 - 2.750
Doică - 1.450
Spălătoreasă - 500 - 2.200
Uşier - 2.400 - 3.250
Portar - 500 - 5.400
Ucenic - 300 - 1.850
Vizitiu - 600 - 2.350
Şi câteva preţuri medii de vânzare la alimente în Bucureşti, anul 1934:
Carne de vacă, cal. I - 17,59 / kg.
Carne de porc, cal. I - 28,40/ kg.
Mezeluri - 48,50 / kg.
Lapte - 8,25 / litrul
Unt - 65 / kg.
Brânză de burduf - 53,75 /kg.
Ouă - 154,15 / 100 de bucăţi
Găini - 40,90 / bucata
Făină de grâu , cal. 00 - 10 / kg.
Pâine albă - 7,75 /kg.
Pâine neagră - 5,55 /kg.
Cafea - 88,50 /kg.
Măsline - 33,90 /kg.
Cartofi - 3,10 /kg.
Ulei de floarea-soarelui - 25,75 /litrul
Vin alb - 19,50 /litrul
(Date culese din lucrarea “Istoria civilizaţiei româneşti” de prof. univ.dr. Ioan Scurtu, Editura Enciclopedică, 2009)

joi, 1 martie 2018

"DĂRUIND VEI DOBÂNDI "- campanie umanitară!



Dragi prieteni,
în această perioadă a anului, când fiecare se nevoiește după propriile puteri și propria conștiință în a întâmpina cu bucurie marele praznic al Învierii Domnului, vă invit să contribuiți după posibilități, pentru a ajuta cu alimente 70 de familii din localitatea Valea Leurzii din județul Dâmbovița!
Detalii privind desfășurarea acestei campanii umanitare găsiți în anunțul de promovare de mai jos!
Cu gândul la proverbul "de la noi puțin de la Dumnezeu mai mult" îl rog pe Împăratul Ceresc să ne vadă gândul cel bun!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ne și ne mantuiește pe noi. Amin!


SRI mai tare ca FBI!


România nu este un stat amenințat de pericolul terorist, dar este pregătită în orice moment pentru a face față unui astfel de atac, prin măsurile pe care le ia permanent !
Una dintre măsuri este ascultarea telefoanelor în numele siguranței naționale!
În 2014 în România au fost emise ATENȚIE..de 31 de ori mai multe mandate de ascultare și interceptare telefonică la suta de mii de locuitori, decât în Statele Unite! ”Paza bună trece primejdia rea” spune proverbul românesc, dar nu cumva paza asta nu este prea exagerată ?
Luând în calcul că România are 20 milioane de locuitori, iar Statele Unite peste 350 milioane, consider că este prea mult!
Unde mai pui că Bucureștiul, Turlele Catedralei Mântuirii Neamului și Casa Poporului, nu se compară cu New York, Turnurile Gemene și Pentagonul!
Suntem și rămânem o țară de ”mâna a treia”, conducătorii s-au împăcat cu această situație, deci lăsați-ne în pace domnilor, nu ne mai ascultați telefoanele, nu ne mai închideți conturile FB, fiindcă nu avem porniri anarhiste!
Căutați-i pe potențialii ”teroriști” acolo unde sunt și v-aș sugera să începeți să-i căutați în propriile structuri!
Pe noi poporul ne interesează să supraviețuim în această harababură națională, de care vă faceți vinovați direct, nicidecum să atentăm la siguranța națională!

Cu Facebook în instanță!


De la începutul acestui an, îngrijorător de mulți utilizatori se plâng de ”securitatea” exagerată a celor de la FB România! Se înregistrează un val de blocări, suspendări temporare și dezactivări de conturi, unele motivate dar majoritatea nu!
Povesteam într-o postare cum procedează FB atunci când îți suspendă dreptul de a utiliza FB, pentru perioade cuprinse între 1 și 30 de zile!
Am trecut prin toate tipurile de ”detenție virtuală”, precum și prin alte șicane ale FB provocate de anumiți ”binevoitori” sau utilizatori, deranjați cu certitudine de opiniile pe care le postez!

Dacă nu le-a ieșit cu ura viscerală, au trecut la raportarea cum că n-aș fi eu titularul contului, sau că altcineva îmi utilizează contul!
Până la clarificare și certificarea de către FB că raportarea este nesustenabilă, mi-au suspendat contul, dar, ”binevoitorii” au continuat cu raportările, fapt care a condus în final la dezactivarea contului (ulterior a conturilor, fiindcă am fost nevoit să-mi fac altele, care au avut soarta primului).
Pe data de 8 februarie mi-am făcut un cont nou, tot pe numele Vasile Băescu (având toate conturile suspendate, era clar că nu mai există vreun cont cu acest nume), completând datele de identificare pe care FB mi le-a solicitat, date adevărate, dovadă constituind-o documentele personale! M-am bucurat de FB exact ... 8 zile, după care, într-o dimineață în timp ce butonam telefonul mi-a apărut un mesaj pe ecran,
 prin care eram informat că trebuie să-mi ... securizez contul (...totul în România se SECUrizează), iar pentru asta să le trimit o fotografie cu mine, care să fie clară (adică un fel de selfie)! Le-am trimis-o, iar următorul mesaj (generat instantaneu) m-a informat că până analizează fotografia, îmi suspendă dreptul de a utiliza FB!

      După două zile, neprimind nici-un răspuns (de fiecare dată când încercam să mă loghez apărea mesajul cu analizarea fotografiei, de parcă analizau nr ridurilor sau punctele acneice), am încercat să văd dacă s-a schimbat situația în vreun fel! Mesajul primit mă anunța că contul mi-a fost dezactivat, fără nici-o altă explicație!
Acuma am certitudinea că ”cineva” mă iubește mult, încât am fost trecut pe o listă selectă a indezirabililor, fiindcă nu este posibil ca să-mi fac un cont nou, care după exact 20 min. să-mi fie supus ”securizării” (am explicat mai sus ce înseamnă asta) și a doua zi dezactivat!
Exist și pot trăi fără FB, dar nu este normal ce se întâmplă, s-a depășit o limită! Unei bunici  i-a fost dezactivat contul fiindcă a postat o fotografie cu nepoțelul de 3 ani ținându-l în brațe, reproșându-i-se că nu trebuia să-l expună pe cel mic cu fața la obiectiv !!! E prea mult și nu cred că cineva se va sesiza!
Mă gândesc foarte serios să-i acționez în instanță pe cei de la FB!
Dacă dorește vreun avocat să-mi sprijine demersul aștept să fiu contactat! Dacă nu, atunci mai mult ca sigur mă voi prezenta singur în fața instanței, în cazul în care voi lua hotărârea de a-i da în judecată pe angajații lui Zucky!

joi, 4 ianuarie 2018

1,3,7,30...urmează anularea contului!

     Atunci când începi să devii incomod în mediul FB-ului, ți se caută în trecut motive pentru a fi redus la tăcere! Metodele securiste se aplică iată și în secolul computerului și automaticii!

Înainte te căutau în arhivă de unde scoteau dosarul cu toate neamurile și activitățile lor, azi te caută prin server să vadă ce spuneai înainte vreme, când nu prezentai pericol!
      Înainte îți găseau vreo rudă îndepărtată cu ”probleme” (de regulă nesemnificative) din cauza căreia te retrogradau sau înfundai pușcăria, azi îți găsesc vreo postare veche, chiar de aproape 2 ani, în care ai făcut trimitere directă sau indirectă la comunitatea LGBT, sau la comunitatea de țigani, sau ai spus un banc porcos, pentru care te reduc la tăcere virtuală!

Prima oară te avertizează, apoi îți blochează contul pentru 1 zi, după aceea dacă continui să încalci politicile FB te blochează pentru 3 zile, după care pentru 7 zile, 30 de zile, pentru ca în final să-ți închidă definitiv contul!
Eu de cca 2 ore mi-am început penitența celor 30 de zile!
     Am constatat faptul că totul este deja pregătit, adică postările incriminatoare sunt selectate, pedepsele începând ”să curgă” în ordinea menționată!

Echipele de ”securiști-computerizați” lucrează cu precizie și răbdare!
Încerc să înțeleg pentru cine lucrează ăștia?

Bugetele tot mai mari ale structurilor de siguranță națională acoperă și acest segment?

marți, 24 octombrie 2017

2017-TRĂDAREA ȘI TRĂDĂTORII DE ȚARĂ

      România nu a dus lipsă de-a lungul istoriei sale zbuciumate de trădări, conspirații antinaționale, comploturi împotriva propriei țări și a intereselor sale!
Din motive personale sau de grup, din dorința de mărire deșartă, din obsesia prea măririi sau a fetișului de a fi "întâiul țării", "mai marele", "căpetenia" ori "șeful", această țară și implicit poporul său au căzut victimele unor scelerați!
Perioada de după 1989 nu a fost una a revitalizării și redesteptării  spiritului național, a promovării valorilor naționale individuale si instituționale, din contră, s-au găsit argumentele de manipulare a maselor despuiate intelectual de idea națională, prin care s-a validat democratic sloganul "la vremuri noi, tot noi!"
      Trădătorii de țară doar s-au rebranduit, nemailucrând ocult ci pe față, ocupând funcțiile de conducere de la toate nivelurile, până inclusiv la funcția de președinte al țării!
          Astăzi România a atins nivelul cel mai de jos al existenței sale istorice, fiind stoarsă necontenit de resurse (umane si materiale), fiindu-i exploatate bogățiile naturale și toate astea pentru și în interesul unor entități externe, cu complicitatea trădătorilor de țară!
        În România anului 2017, șeful statului stă cuminte la Cotroceni (dacă nu este la Sibiu pe perioada weekendului "prezidențial", adică de vineri până marți) și vorbește doar când i se permite și cu avizul ambasadei SUA, guvernanții se fac că guvernează dar o fac în defavoarea poporului, structurile de forță ("serviciile" de orice natură) își dublează sau chiar triplează numărul angajaților, iar instituțiile de cercetare penală răspund comenzilor politice, toți aceștia având un singur țel: "MAI ÎNTÂI...NOI!"
      Într-un astfel de moment critic, în care întreg spectrul politic este nepăsător de soarta țării, când mai avem doar un an până la Centenarul Marii Uniri de la 1918, se naște o întrebare legitimă și necesară:
- Trădătorii care au trădat România, vor răspunde pentru faptele lor?

       România nu se mai poate face bine, decât dacă toți cei nemulțumiți cărora nu ne este indiferent de ce se va întâmpla cu acest pământ "bun și frumos", de țara copiilor și nepoților noștri, ne vom ridica și vom spune fără frică: 
AJUNGE; MAI ÎNTÂI ROMÂNIA!

joi, 17 august 2017

Despre erezia FILIOQUE!

In prima jumătate a secolului al VI-lea, în Apus, printre creştinii din Spania s-a răspândit învăţătura despre purcederea Duhului Sfânt şi din Fiul [cf Filio, Filioque]. O contribuţie deosebită în acest sens a avut episcopul Seviliei de atunci, Isidor. La Sinodul III de la Toledo (589), această învăţătură a primit într-o măsură caracter sobornicesc, încât participanţii sinodului, după cuvintele Crezului niceo-constantinopolitan: „credimus... et in Spiritum sanctum, dominum et vivificantem, ex Patre...” au adăugat: „et ex filio (procedentem)”. Astfel aşezată în rândul dogmelor, s-a răspândit din ce în ce mai mult în Spania, lucru la care au contribuit în mod deosebit sinoadele de la Toledo: IV (634), VI (638), XI (675) şi XVI (693).
Filioque a provocat dispute mari şi în Răsărit, şi în Apus. Dogma locală a Bisericii Spaniole a luat treptat amploare în Apus, chiar dacă a întâmpinat deseori rezistenţa episcopilor înşişi. Astfel, în timpul Papei Martin, episcopii apuseni care au participat la sinodul din Lateran (649) au mărturisit credinţa lor în Sfânta Treime întocmai ca Crezul niceo-constantinopolitan şi, prin aceasta, în acelaşi timp ad litteram au repetat hotărârea Sinodului IV despre caracterul sfânt şi neschimbabil al acestui Simbol al credinţe.Intr-una dintre epistolele sale către Sinodul al VI Ecumenic, Papa Agaton a scris că desăvârşita cunoaştere constă în păzirea cu sârguinţă şi trezvie a tuturor articolelor credinţei apostolice, ţinând credinţa şi în Sfântul Duh, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede. In a doua epistolă a sa către acelaşi Sinod, a afirmat cu tărie că Biserica de la Roma păzeşte neclintit credinţa pe care au predat-o cele cinci Sinoade Ecumenice şi are mare grijă să nu se schimbe nimic, nici să se adauge, nici să se ia din ceea ce a fost stabilit în hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice.
Spre sfarşitul secolului al VIII-lea, sub conducerea lui Carol cel Mare, galii au cucerit o parte din Spania unde la liturghie se folosea Crezul cu adaosul Filioqne. Luând, aceste liturghii ca model, şi în Italia s-a împământenit treptat obiceiul de a se sluji liturghia cu adaosul Filioque. Acesta a întâmpinat rezistenţă şi a fost osândit de oamenii cu un sentiment ecumenic şi cunoaştere ecleziastică mai profunde. Astfel, Alcuin, vestitul teolog al Bisericii galice, în epistola a IX-a (798), scrie creştinilor din Lyon:
Iubiţi fraţi, păziţi-vă, cu cea mai mare grijă, de amăgirile noilor secte din Spania. Urmaţi credinţa Sfinţilor Părinţi, şi intr-o unitate în duh preasfântă, ţineţi-vă strâns de Biserica sobornicească (universali Ecclesiae), întrucât este scris: „Nu muta hotarul străvechi pe care l-au însemnat părinţii tăi" (Pilde 22, 2-8). Şi nu adăugaţi nimic nou în Simbolul credinţei soborniceşti. [...] Mergeţi pe cărarea dreaptă a Învăţăturilor apostolice şi nu vă abateţi nici la stânga, nici la dreapta de la calea împărătească, în rătăcirile născocite de curând.
Insă aceste avertismente n-au avut un succes larg şi de durată, deoarece Carol cel Mare, un susţinător înflăcărat al lui Filioque, folosea în paraclisul imperial Crezul cu acest adaos. Acest aspect deosebit a contribuit la răspândirea şi împământenirea Crezului cu adaosul Filioque.
Crezul cu Filioqne apare în Apus la începutul secolului al IX-Iea, când, în 809, călugării gali din ordinul Muntelui Măslinilor au venit în Ierusalim spre închinare la Locurile Sfinte şi au început să folosească la liturghie Crezul cu adaosul Filioque. De aceea au intrat în conflict cu preoţii localnici greci, al căror reprezentant neînduplecat a fost monahul loan de la Manăstirea Sfântului Sava cel Sfinţit, care socotea învăţătura Filioque erezie, iar pe monahii gali, eretici. Jigniţi, monahii din Galia i-au scris Papei Leon al III-lea, jeluindu-se şi rugandu-l să-i ocrotească şi sa-i călăuzească. Au scris următoarele:
Preamilostive părinte, te instiintam despre necazul pe care il induram aici. loan de la Mănastirea Sfantului Sava a scris împotriva noastră afirmând că galii care se afla pe Muntele Măslinilor sunt eretici şi ne-a spus că noi toti galii suntem aşa. El se leapădă de credinţa noastră spunând că mai rea erezie nu există. [...] După aceasta, am declarat preoţilor Sfintei Cetăţi [...] că şi noi credem aşa precum crede Sfânta Biserică de la Roma (...) că în Crez spunem mai mult decât "Care de la Tatăl şi Fiul purcede", la care loan, acel vrăjmaş al sufletului lui, a zis că chiar cu aceste cuvinte ne arătăm eretici, (...) Şi aşa, din cauza acestui loan, în Cetatea Sfântă s-a întâmplat o mare confuzie, fiindcă el zice că Duhul Sfânt nu purcede din Tatăl şi Fiul [...]. In greceşte ei nu spun ca noi, ci: Care din Tatal purcede, iar cuvântul pe care noi îl folosim în latină îl socotesc neîngăduit.
Papa Leon al III-lea a trimis împăratului Carol cel Mare această plângere a monahilor gali, însoţită de o scrisoare personală. Cu această ocazie, în martie 809, Carol cel Mare a convocat sinodul din Aachen. Detaliile despre lucrarea acestui sinod lipsesc, însă se ştie că sinodul a fost condus de însuşi împăratul Carol, majoritatea participanţilor au fost pentru Filioque, iar după încheierea sinodului, hotărârile au fost trimise papei de la Roma, spre a fi aprobate, prin episcopul Bernard din Worms şi stareţul Adalhard din Corbie. Papa i-a primit pe trimişi şi, citind hotărârea sinodală, a declarat:
Aşa gândesc, aşa cred [...]. Interzic orice gândire şi învăţătură despre această chestiune. Iar de cel care gândeşte contrar, dacă nu-şi va reveni şi nu va crede aşa, mă lepăd cu totul.
Insă, chiar daca a fost de acord cu învăţătură purcedorii Sfântului Duh şi din Fiul, papa a refuzat categoric solicitarea misionarilor ca Filoque sa fie adăugat in Crezul niceo-constantinopolitan. La Sinodul de la Roma (810), a poruncit ca textul Crezului niceo-constantinopolitan, fără Filioque, sa fie gravat pe doua tăbliţe de argint şi expus în Bazilica Sfântului Petru, sub care a mai scris:
Eu, Leon, am lasat acestea din dragoste si spre pazirea credintei ortodoxe
Insă succesorii lui Leon al lll-lea, mai ales insistentul papă Nicolae I, in pofida protestelor venite din Răsărit în numele Bisericii Ecumenice (Universale) şi al credinţei, au facut tot posibilul ca adaosul Filioque sa rămână dogma crezului apusean.